Florin Tănăsescu
Nopţile lui erau catran. Se uita-n tavan şi exclama „Ai’ di viaţa mea!”. Când se crăpa de ziuă, vorbea singur: „Vai şi-amar de zilele mele!”. Sătenii, milostivi, îl întrebau „Ce-ai, mă?”. Şi tot ei răspundeau: „Lu’ ăsta ori i-a fugit amanta, ori i-a murit pisica!”. Şi l-au botezat Aidizilelemele.
Nu-i vorbă, era om de lume. La nunţi, de exemplu, bătea sârba de scotea scântei. Primea şi dedicaţii. Că zicea lăutarul: „Pentru domnul Aidizilelemele, melodia «Oooof, viaţa mea!»”.
Boala asta cu exclamatul „Ai di zilele mele” s-a luat la tot satul. Era o chirăială acolo, că autorităţile – eeeeh, ce nu fac ele pentru noi? – au luat măsuri. Şi-au băgat localitatea-n carantină. Să nu se molipsescă şi comuna vecină. Aşa a luat naştere comuna Aidizilelenoastre.
Au ridicat şi-o clopotniţă, dar cu amortizor. Când limba clopotului făcea „Zbang!”, la zi de sărbătoare, nimeni n-auzea. Cimitirul – că trebuie să existe într-o localitate şi aşa ceva – se numea „Triste sunt zilele mele, suspendate şi albastre”.
Ba, chiar şi semnalul la telefonul mobil era atenuat. Nu de alta, dar se mai găsea vreunul să ia în serios vorbele lui dom’ premier Marcel: „E timpul să trecem de la fapte la vorbe”.
Iar nişte cuvinte de genul „Alo, ne-am săturat să-şi bată joc ăştia de noi!”, de erau propagate în eter, era deranj mare!
Cum, necum, un carantinat din satul Aidizilelenoastre a sărit gardul. S-au molipsit, instantaneu, trei sate şi patru oraşe.
Deci, fără prea multe explicaţii, şi-astea au fost izolate.
De-acum, lucrurile au devenit atât de simple pe cât e de complicată viaţa noastră. Sau a unora…
Doar odată, o clopotniţă a fost auzită de-o ţară-ntreagă. Imediat i-au pus botniţă şi ăsteia. Constructorul, un nepriceput!, n-o izolase bine.
Iar la noi trebuie să existe, cum a zis dom’ preşedinte: „România lucrului bine făcut”.
Şi-a unui popor mut!
Semnal la telefon există! Că, na! Doar trăim într-o ţară liberă să se plângă oricine. Când vrea, cât vrea, cui vrea. Că tot degeaba!
Eu, de exemplu, sunt liber să zic: aidicapumeu!, aidiviaţamea! sau aidianiimei!
Dumneavoastră sunteţi ok?
