De ce creşte tensiunea arterială în trafic?

Dacă mai aveați nevoie de un motiv în plus să urâți drumul aglomerat către și de la serviciu, aflați că statul în trafic poate crește tensiunea arterială, iar efectul durează 24 de ore. Asta pentru că poluarea provocată de traficul rutier afectează sănătatea cardiovasculară. Cercetările recente au scos la iveală faptul că poluarea aerului are efecte similare cu fumatul sau consumul excesiv de sare, când vine vorba de efectele pe termen lung asupra inimii și plămânilor.
Un nou articol științific publicat în Annals of Internal Medicine, preluat de Agerpres, arată că expunerea la aerul poluat cu gaze precum dioxidul de carbon și particulele provenite de la frâne și pneuri, poate crește tensiunea arterială. Și aceste efecte persistă o zi întreagă după expunere.
Studiul a evidențiat, de asemenea, că poluarea cu particule ultrafine, generate în urma arderii combustibililor din motoarele vehiculelor, care în prezent nu este supusă reglementărilor, reprezintă o preocupare majoră în rândul oficialilor din domeniul sănătății publice. Aceste particule sunt compuse, în principal, din substanțe chimice nocive, cum ar fi hidrocarburi, metale grele, carbon negru și alți compuși toxici și pot fi ușor absorbite în plămâni și în fluxul sanguin din cauza dimensiunii lor reduse.
„Corpul uman are un set complex de sisteme menite să asigure o tensiune arterială constantă către creier, în permanență, iar cercetările sugerează că poluarea aerului provenită din traficul rutier intervine undeva și perturbă aceste mecanisme delicate”, a explicat dr. Joel D. Kaufman, profesor de epidemiologie la University of Washington din SUA și principalul autor al acestei cercetări. Kaufman și echipa sa au studiat modul în care poluarea asociată traficului rutier ar putea influența tensiunea arterială a șoferilor în timpul drumului către locul de muncă. Pentru a realiza acest lucru, au făcut un experiment, plasând participanții în mijlocul traficului din Seattle, SUA, la o oră de vârf. În cadrul studiului, unele vehicule folosite de participanți erau dotate cu un filtru de aer standard și un filtru de aer cu eficiență înaltă pentru particule (HEPA).
În schimb, în alte situații, toate dispozitivele de filtrare au fost eliminate din vehicul, permițând aerului din exterior să pătrundă nefiltrat în mașină. Această metodă a permis cercetătorilor să evalueze și să compare impactul direct al poluării din trafic asupra sănătății participanților în diferite condiții de filtrare a aerului.
Șaisprezece indivizi au fost selecționați inițial pentru a participa la acest experiment, însă datele complete de cercetare au fost în cele din urmă disponibile doar pentru treisprezece dintre aceștia. Acest grup de participanți aveau vârste cuprinse între 22 și 45 de ani, prezentând o medie de vârstă de aproximativ 30 de ani. Toți participanții au fost riguros aleși, fiind excluse din start persoanele care prezentau inițial niveluri ridicate de colesterol, hipertensiune arterială, diabet sau alte afecțiuni cardiovasculare.
Această selecție a fost efectuată pentru a obține un eșantion de studiu care să reflecte o stare de sănătate cardiacă generală echilibrată, excluzând factorii care ar fi putut influența rezultatele cercetării în mod disproporționat sau care ar fi putut distorsiona interpretarea concluziilor obținute.
Experimentul a implicat realizarea a trei drumuri separate cu mașina. Două dintre aceste trasee au fost caracterizate drept „nefiltrate”, adică în interiorul mașinii nu exista un filtru pentru purificarea aerului. În schimb, a treia călătorie a implicat utilizarea unui sistem de filtrare destinat să îmbunătățească calitatea aerului din habitaclul vehiculului.
Fiecare dintre aceste călătorii a fost planificată la intervale de trei săptămâni una față de cealaltă, iar studiul a fost conceput și derulat într-o manieră dublu-orb, un aspect esențial în cercetare, care a presupus că nici participanții, nici șoferul implicat nu cunoșteau dacă vehiculul folosit dispunea sau nu de un filtru de aer în funcțiune. În timpul fiecărei călătorii, participanții au parcurs un traseu cu durata de două ore prin traficul intens specific orelor dimineții, în intervalul 9:30 – 11:30. Înainte de începerea fiecărei călătorii și la intervale distincte pe parcursul desfășurării experimentului, cercetătorii au efectuat măsurători ale tensiunii arteriale pentru toți participanții implicați în studiu.

Cum afectează poluarea tensiunea arterială
În timpul drumului cu mașini fără filtru de aer, efectele poluării au atins punctul maxim la o oră de la începerea călătoriei și au crescut în medie tensiunea arterială diastolică cu 4,7 mm/Hg și tensiunea arterială sistolică cu 4,5 mm/Hg. Chiar și pe măsură ce nivelul de poluare a scăzut, efectele nocive au persistat în organism încă o zi. După 24 de ore de la expunere, tensiunea arterială diastolică a rămas crescută cu 3,8 mm/Hg față de valorile inițiale, iar cea sistolică a rămas mai crescută cu 1,1 mm/Hg.
„Aceste descoperiri sprijină concluziile științifice anterioare, aducând noi dovezi în sprijinul teoriei experimentale care confirmă legătura dintre expunerea la particulele generate de traficul rutier și riscul crescut de boli cardiovasculare”, a declarat dr. Robert D. Brook, profesor de medicină în Divizia de Boli Cardiovasculare de la Wayne State University, SUA.
Dr. Brook nu a făcut parte din echipa de cercetare, însă anterior a publicat studii privind impactul poluării aerului asupra sistemului cardiovascular. Într-un articol din 2020, intitulat „Inhaling Hypertension”, Brook și colegii săi au evidențiat că poluarea cu particule fine contribuie anual la aproximativ 8,9 milioane de decese, la nivel global.
„Limitarea timpului petrecut în trafic – una dintre cele mai comune surse de poluare cu particule la care sunt expuse zilnic miliarde de persoane din întreaga lume – poate juca un rol cheie în protejarea populației globale de efectele dăunătoare asupra sănătății cardiovasculare”, a declarat specialistul.
Poluarea provenită din trafic cuprinde o diversitate de elemente diferite, care au dimensiuni variate. Emisiile vehiculelor conțin diferite substanțe chimice nocive, precum:
• Oxizi de azot (NOx): proveniți în principal din arderea combustibilului la temperaturi ridicate în motoarele cu ardere internă, acești oxizi contribuie la formarea ozonului la nivelul solului și pot afecta plămânii și sistemul respirator al oamenilor;
• Hidrocarburi: substanțe chimice organice ce se degajă în atmosferă din arderea combustibilului, contribuind la formarea smog-ului și a particulelor fine, precum și la efecte nocive asupra sănătății umane;
• Particule în suspensie: aceste particule mici de materie, inclusiv PM10 (cu diametru mai mic sau egal cu 10 micrometri) și PM2.5 (cu diametru mai mic sau egal cu 2.5 micrometri), sunt eliberate în aer prin arderea combustibilului și pot pătrunde adânc în plămâni, provocând probleme respiratorii și cardiovasculare;
• Dioxid de carbon (CO2): este un gaz cu efect de seră și unul dintre principalii factori care duc la schimbări climatice. Producția excesivă de CO2 din emisiile vehiculelor contribuie la încălzirea globală;
• Compuși organici volatili (COV): acești compuși sunt emiși prin evaporarea combustibilului și pot contribui la formarea smog-ului și a particulelor fine în aer.
Particulele ultrafine sunt capabile să pătrundă adânc în organism prin intermediul plămânilor și sunt asociate cu inflamație sistemică, precum și cu un risc crescut de afecțiuni cardiovasculare și hipertensiune arterială, printre alte efecte adverse asupra sănătății.