Lucian Avramescu
(14 august 1948 – 12 decembrie 2021)
A fost și încă e un pic din el
Aprilie ursuz, splendida-i gală
Cu soarele s-a cunoscut nițel
Iar încălzire, ioc, din cea globală
Așa s-a petrecut o tragedie
Prunii au înflorit ca niciodată
Nu încăpea-ntre flori o ciocârlie
Părea o înflorire-nverșunată
Aici unde e prunul încă rege
De nu-l sădești răsare singur el
Ca-ntr-o grădină cu stăpâni prin Spanii
Unde răsare încă pătrunjel
Spre toamnă, brumărie, pruna varsă
Aroma ei dulceagă în butoaie
Din care sângereanul face țuica
Lichid ce-l vitejește sau înmoaie
De ce vă spun amici că-i tristă vestea
De ce vă scriu de frig, de vânt și ploi
Fiindcă nunta florilor mirese
S-a petrecut ca-n vreme de război
Albinele au stat în urdinișuri
Ce să mai spun de leneșii bondari
Lăsând splendide florile de prun
Să se-ofilească-n pomi ca fete mari
Ieri dealurile văruite proaspăt
Nerăbdătoare ca niște mirese
Visând la feți frumoșii zburători
Sunt azi nefecundate, reculese
Pe jos, râmă mistreții moarte flori
Fecioare fără nuntă și noroc
Afară-i frig, bate un vânt sălciu
Nuntașii se vor îmbăta cu soc
Țiganii trag din scripcă fără foc
De parcă-s popi ce dau cu busuioc
(Din volumul „Confesiuni la Poarta Cerului”)
