George Marin
Continuăm să depănăm firul poveștii vieții antrenorului emerit Emil Popa, așa cum el însuși ne-a descris-o, cu puțină vreme înainte de a părăsi această lume. Din păcate, multe amănunte legate de viața maestrului sau de performanțele realizate în competițiile pugilistice vor rămâne pe veci nepovestite de cel care le-a trăit, care le-a înfăptuit. Nelăsându-ne să lămurim multe aspecte pentru a desăvârși povestea, firul curmat al vieții maestrului ne pedepsește pentru lipsa de inspirație în a culege cât mai devreme neprețuitele amintiri.
În sfârșit, în zbor
Am răsuflat ușurat după ce șeful Securității pe Prahova mi-a dat liber pentru pașaport. Acum trebuia să trec prin tot hățișul birocratic care, ai să vezi, era tare complicat. În principiu, aveam nevoie de pașaport, documentul ca atare și care nu se elibera de pe o zi pe alta, viză de la ambasada SUA și bilet de avion. Dintre toate, aveam clar doar banii pentru întreținerea în America, lucru pe care trebuia să îl dovedești la sosirea acolo.
Acum să vezi chestie la ambasada americană. A trebuit să mă duc pentru viză, să depun cererea mai întâi. Lor trebuia să le dovedesc scopul călătoriei, faptul că am bilet de avion și că mă pot întreține acolo în toată perioada șederii. Mi-au pus multe întrebări, dintre care ultima a fost dacă sunt membru de partid. Anterior, auzisem că aceia care nu sunt membri ai partidului comunist primesc viza mai ușor. Cei care erau membri de partid trebuiau să mai aștepte. Uneori mai puțin, deseori mai mult, iar nu în puține rânduri așteptau toată viața degeaba, cine știe din ce motive. Dar eu eram cu timpul limitat. Pierdeam Olimpiada dacă nu plecam rapid. „Sunteți membru de partid, de sindicat?” a venit întrebarea. Dacă ai ști cât mi-a trecut prin minte „Să spun, să nu spun…” În final m-am decis: „Sunt tehnician, am calificare de antrenor de box și sunt membru de partid”. Am primit rezolvare favorabilă cererii pentru viză.
Acum aveam nevoie de pașaport ca să aibă americanii pe ce pune viza și ca să pot cumpăra bilet de avion. Doctorul Schileru trimisese banii necesari, nu biletul de avion. Așa era atunci, la avion erau bilete de hârtie, fâșiile acelea lungi pe care le-am văzut până acum vreo zece – douăzeci de ani, nu erau bilete electronice. Conform procedurii, Miliția trimisese pașaportul la ONT (*) ca ăștia să verifice dacă am viză, dacă am bilet de avion, să mai caute mai știu eu ce. Colonelul de la Uzina „1 Mai” era plecat pentru o săptămână la un curs, undeva în țară. Nu avea cine să mă ajute să urgentez formalitățile. Cu chiu, cu vai am avut documentul în mână, cu viza ambasadei SUA pusă. Cu „armele” acestea, am dat fuga la Tarom, care zbura în America în acea vreme. Însă, bilet de avion, ioc. „Nu mai sunt locuri”. Ce să fac, ce să fac? Doar nu m-oi îneca la mal! Stând de vorbă cu fratele meu mai mare – sunt patru ani diferență între noi – din una în alta îi povestesc necazul că nu pot înlătura și ultima piedică pentru a ajunge la Olimpiadă. Fratele meu, care lucra la București, la o firmă de import-export, vine cu ideea: „Emile, fii atent. Directorul de la Tarom a fost colegul meu de facultate. Stai așa să vorbesc cu el, să vedem ce zice”. L-a sunat pe director. Apoi m-a sunat pe mine destul de repede: „A zis să te duci la el”. Am și zburat la București. Problema biletului s-a rezolvat simplu. Era o lege, directivă, decret sau ce-o fi fost care spunea că toți cei care vin cu valută din America au prioritate la cumpărarea biletelor de avion. Asta chiar dacă toate locurile din avion sunt deja date. Scoate afară pe unul care a plătit în lei și îl pune pe unul care plătește în valută. Nu uita că deținerea de valută, fizic vorbim, în România era interzisă. Eu eram în regulă, banii îi primisem în bancă, evident. „Uitați aici contul, ăștia sunt dolarii!”. Directorul TAROM a aprobat imediat locul și așa, după o zi sau două, nu mai știu exact, am plecat spre Los Angeles, la Olimpiadă. Tocmai la timp!
* * *
(*) ONT – Oficiul Național de Turism „Carpați” a fost compania de stat prin care se derulau c ele mai multe activități de turism și conexe.