Sfântul Bonifatie a trăit pe vremea împăratului Dioclețian. A fost robul unei femei bogate, Aglaia, fiica proconsulului Romei. Din Sinaxar aflăm că viețuia în păcate trupești cu stăpâna sa și era bețiv. Nu spre defăimare se spune aceasta, ci pentru a ne descoperi cum păcătosul devine mucenic al lui Hristos. Într-una dintre zile, Aglaia i-a zis lui Bonifatie: „Mergi în Răsărit, unde mărturisesc Sfinții, ca să-mi aduci moaște de Mucenici, pentru a le avea ajutor și de sufletească mântuire”. Ajuns în fața dregătorului, Bonifatie a mărturisit că este creștin. Pentru această mărturisire, a fost spânzurat cu capul în jos, împuns cu trestii ascuțite pe sub unghii, i s-a dat plumb topit pe gură, a fost băgat cu capul în jos într-o căldare plină de smoală ce fierbea, dar din toate a iesit nevătămat. Atunci, dregătorul a poruncit să i se taie capul. Iar Sfântul, după ce s-a rugat, și-a plecat capul și a fost tăiat. Trupul său a fost răscumpărat cu mulți bani de Aglaia și a fost înmormântat în apropiere de Roma. Mai târziu, Aglaia va zidi o biserică mare în numele lui Bonifatie, chiar în mijlocul Romei, în care a mutat moaștele acestuia.
