Sfântul Sava a trăit în vremea împăratului Teodosie cel Mic (403-450). Era originar din Capadocia, iar părinții lui se numeau Ioan și Sofia. La vârsta de 18 ani ajunge la renumitul călugăr Eftimie, care îl trimite la Cuviosul Teoctist. Acolo s-a desăvârșit și apoi a făcut multe minuni, de exemplu prin rugaciunea lui a izvorât apă în locuri fără de apă. A fost trimis ca sol la Constantinopol, de patriarhii Ierusalimului. După mulți ani de nevoințe și nespuse bucurii duhovnicești, Sfântul Cuvios Sava a avut o vedenie dumnezeiască: a cunoscut data trecerii sale la cele veșnice. Culcându-se în chilia sa, a chemat pe toti părinții și frații și le-a dat sărutarea cea mai de pe urmă, punându-l egumen în locul său pe Melit. Acestuia i-a poruncit să păzească făraă vătămare toate așezămintele mănăstirii date de el . Apoi au trecut patru zile fără să guste ceva și să vorbească. Astfel, sâmbăta seara, cerând Preacuratele Taine și împărtășindu-se, a zis cuvântul cel mai de pe urmă: «Doamne, în mâinile Tale îmi dau duhul meu». Și așa s-a săvârșit în ziua de 5 decembrie 532. Cuviosul Sava a murit la vârsta de 94 de ani. În secolul al XII-lea, trupul Sfântului Sava a fost luat de cruciați și dus în Veneția. Acesta a fost adus înapoi în Mănăstirea Sfântul Sava cel Sfințit abia dupa înțelegerea dintre Papa Paul al VI-lea și Patriarhul ortodox grec Atenagora, în cadrul vizitei papei în Țara Sfântă, în anul 1965.
