Violeta Stoica
Mircea Geoană, secretarul general adjunct al NATO, fost candidat la Președinția României în anul 2009, an în care a fost înfrânt de către Traian Băsescu într-o confruntare extrem de strânsă și destul de controversată, s-a aflat, sâmbătă, 20 ianuarie, la Ploiești, în fața unei săli pline de prahoveni, majoritatea tineri, la evenimentul lansării volumului „Bătălia pentru viitorul României. Gândurile unui român la vârful NATO”.
Și de această dată, Mircea Geoană a evitat să spună dacă s-a hotărât asupra unei eventuale candidaturi la cea mai importantă funcție din statul român – cea de președinte al țării.
”Sunt momente în istoria unei națiuni care sunt diferite. De fiecare dată când România și înaintașii noștri au trecut prin momente de acest gen, când se schimbă lumea din temelii, tehnologia schimbă modelul economic și tipul de joburi pe care le vom avea. Instabilitate și tensiune or să fie probabil pentru ani și ani de zile de acum încolo. România nu-și mai poate permite luxul să continue în mediocritate. Sunt convins că există suficient de multă energie, ambiție, profesionalism, competență în această țară, și în politică, și în domeniul privat, și în zona academică și de presă, care să ne facă să înțelegem că în acest moment avem nevoie să fim mult mai ambițioși și să ne propunem să mergem mult mai energic și mult mai departe”, a transmis, de la Ploiești, Mircea Geoană, secretarul general adjunct al NATO.
Unul dintre momentele emoționante pe care le relatează Mircea Geoană în volumul lansat sâmbătă la Ploiești este cel prin care a trecut în anul 2009, înainte și după alegerile prezidențiale din acel an. Cu câteva luni înaintea alegerilor prezidențiale, tatăl său a decedat, fiind marcat de plecarea părintelui său.
”În acele ultime zile de viaţă, mi-a spus la un moment dat câteva cuvinte care mi-au rămas întipărite în minte: «Tată, să ştii că nimic nu e mai important pe lumea asta decât să-ţi păstrezi numele curat. Să ai grijă cum ne duci numele mai departe». A murit în vara lui 2009, iar peste doar câteva luni aveam să traversez cea mai mare cumpănă din viaţa mea de politician. Atunci, în acele momente în care mi se părea că tot ce construisem într-o carieră de douăzeci de ani era pe cale să se ruineze, vorbele tatei mi-au fost de mare folos. La capătul unei înfrângeri despre care nici azi nu ştiu dacă a fost cinstită şi al trădărilor care i-au urmat, am reuşit să-mi păstrez numele curat şi asta, cred cu tărie, a fost cel mai mare atu al meu, cel care mi-a permis să mă reinventez şi să o iau de la capăt. Fără ranchiune, fără pasiuni inutile, cu ochii îndreptaţi înainte, către acel viitor în care nu am încetat nici astăzi să cred. «Numele» omului e brandul lui, greu de construit, uşor de ruinat şi aproape la fel de uşor de mânjit de către competitorii politici. Dar, până la urmă, dacă tot ce ai construit cu migală are o bază solidă, nu e doar un castel de nisip, şi dacă tu însuţi ai grijă să nu faci greşeli compromiţătoare, mizeria aruncată de alţii alunecă pe lângă construcţia ta fără să lase cicatrici semnificative. Şi nu mi se pare deplasat să afirm că, aşa cum se întâmplă cu numele indivizilor, la fel stau lucrurile şi cu numele unei ţări. Dacă vă spun că acea ţară se numeşte România şi că se află, de vreo treizeci de ani, în căutarea unui brand de ţară, veţi înţelege de îndată despre ce vorbesc”, scrie Geoană în cartea sa.
A vorbit foarte des, sâmbătă, la Ploiești, despre perioada benefică de ”detox”, pe care a traversat-o departe de politica românească. Va alege Mircea Geoană să revină în viața politică autohtonă, pentru a candida la funcția supremă din stat? Rămâne de văzut.
