Ceea ce se bănuia încă din anul 2007, atunci când sonda Mars Express a Agenției Spațiale Europene a trimis primele date cu privire la posibilitatea existenței unor uriașe depozite de gheață pe Marte, a fost confirmat recent de specialiștii ESA, potrivit Hotnews.
Mai exact, în zona ecuatorială marțiană există o cantitate de-a dreptul uriașă de gheață. Atât de multă încât, dacă s-ar topi, ar putea acoperi întreaga planetă cu un ocean cu adâncimea de 1,5-2,7 metri. Datele oferite în anul 2007 de radarul MARSIS aflat la bordul sondei, un dispozitiv capabil să identifice structuri geologice subterane, a indicat mai multe formațiuni de amploare în zona ecuatorială marțiană.
Acestea au o grosime de circa 3,7 kilometri și se află sub sute de metri, poate chiar kilometri întregi, de cenușă vulcanică și praf. De asta, cercetătorilor le-a fost greu că confirme descoperirea într-o primă fază. Analizele ulterioare au confirmat însă supoziția inițială. Mai mult, au oferit un tablou greu de imaginat în urmă cu doar câțiva ani.
Nu doar că sub solul marțian de la ecuatorul planetei există ghețari uriași, dar aceștia se întind pe distanțe de cel puțin 5.000 de kilometri. Este, de departe, cea mai mare cantitate de gheață descoperită vreodată pe Marte.
Există însă și un aspect negativ. Chiar dacă este situată într-o zonă relativ accesibilă pentru viitoarele misiuni cu echipaj uman, posibil chiar pentru o bază permanentă, gheața de la ecuatorul marțian nu va fi accesibilă decât peste decenii bune. Dat fiind faptul că se află sub sute de metri de praf și cenușă vulcanică solidificată, ea este aproape imposibil de valorificat în viitorul apropiat.
În schimb, ne poate oferi o imagine destul de clară a modului în care Marte arăta în trecut. Specialiștii susțin că „vinovată” de apariția ghețarilor subterani a fost înclinarea axială a planetei, în prezent de 25 de grade. De-a lungul istoriei Planetei Roșii, aceasta a oscilat haotic (între 10 și 60 de grade), fapt care a dus la înghețuri și dezghețuri repetate.
Atunci când oblicitatea permitea polilor să fie mai aproape de Soare decât ecuatorul, așa cum este în prezent, cantitatea uriașă de apă de la ecuator îngheța. În timp, ghețarii astfel formați au fost acoperiți de praf și așa au rămas până azi.
Descoperirea explică și formațiunile geologice ciudate observate anul trecut de roverul chinezesc Zhurong. Acestea constau în terase formate de apă acum circa 400.000 de ani, acolo unde apa nu ar fi existat.
