Florin Tănăsescu
Gagica e fată de comitet când doarme. Are doar un defect: sforăie! Adică două: că fornăie când se trezește.
Tipa îl are – dacă ești chior, surd, mut și cu-n picior de lemn – pe „Vino-ncoa”.
Și puțini înțeleg cum mulți s-au îndrăgostit de ea!
Ce-i drept, femeia despre care vorbim n-are barbă.
Imaginea ei? Brici!, cum s-ar zice. Adică, mișto. Un fel de Gioconda, dar la scară mai…
Mai mare e, totuși, Grădina lui Dumnezeu, să nu deturnăm mitul care a devenit realitate de treizeci și ceva de ani încoace.
Este și-n pas cu moda, să nu ne-auzim vorbe c-ar fi rămas la coada vacii.
Aici, dezvoltăm un pic latura trendistă-avangardistă feministă a cocomârlei.
Carevasăzică: dacă unii își scot la plimbare câinele sau cioara, ea umblă cu o șopârlă zburătoare.
Scuze, mai multe!
E un fel de „Dama cu camelii”, doar că-n loc de flori are târâtoare.
Acum, nu vă gândiți că facem vreo discriminare p-aici. Că nu doar de cocomârle duce lipsă plaiul miorlăitic. Mai sunt și cocomârloi.
Bine-crescuți, eleganți, Feți-frumoși din lacrima votului, prezumtivi arestați (omiteți, vă rugăm, ultimele două cuvinte!) ies la drumul mare în caz că n-are cocomârla șopârle prea multe.
Arată tot brici pe stâlpi „afișizați”, cum se zice acum. Că-n vremuri normale ar fi figurat la: „Nu faceți ca ei!”.
Ăștia fie plimbă ursul, fie trag de coadă câte-o autostradă. Nu umblă cu șopârle, ci cu șopârloi.
Deci, odată lămurită treaba cu non-discriminarea, să-i numim pe toți – vedeți că n-am scris hoți? – cocomârle. Mai complicată e viața cu ei.
De ce am pus în titlu semnul „&” în loc de „și”?
Păi, din punct de vedere ortografic, chiar literar, țara stă bine. Are și englezisme în vocabular, deci e păcat să zacă-n sertar.
În rest, țara o arde epic-miorlăitic.
Că de trei decenii e jale pe plaiul condus de cocomârle behăitice.
Da’ tot vom vota, iar, Cocomârla & șopârla.
De parc-am fi chiori, surzi, muți și cu-n picior de lemn.
Unii, nu toți!
& v-am spus o poveste cu cocomârle, șopârle și hoți.
