Nicoleta Dumitrescu
Printre multele și numeroasele zile cu caracter național din România, ieri, 11 martie, a fost marcată ”Ziua Națională a Meseriilor”. Ideea celebrării acestei zile a apărut acum șase ani, când un grup de parlamentari a depus o inițiativă legislativă pentru instituirea acestei zile, considerându-se că ar fi nevoie să se creeze un cadru național care să ofere ocazia de a promova învățământul profesional și tehnic, în condițiile în care cea mai mare problemă cu care se confruntă educația profesională este imaginea prăfuită pe care o au instituțile de învățământ de acest tip. Se considera, astfel, că prin instituirea acestei zile se pot relansa învățământul profesional și cel tehnic în România și, astfel, pe baza lor, și unul dintre motoarele care pot pune în mișcare creșterea economică din România.
Având în vedere că acum sunt destul de rare atelierele de cizmărie, ceasornicărie, dulgherie, lăcătușerie etc., inclusiv cele de croitorie, unde doamnele se pot duce cu metraje din stofă sau mătase pentru a fi transformate în fuste, bluze sau taioare, ideea marcării unei zile a meseriilor nu e chiar desuetă, chiar dacă unii au considerat că pentru a se face loc…modernismului este cazul să se șteargă, cu buretele, cam tot ceea ce a fost vechi! Iar acest lucru a putut să genereze, ulterior, până și apariția altui tip de ”meseriași”, în fapt specialiștii-specialiștilor care sunt scoși, ca din joben, o dată la patru ani, de către partide, pentru a ocupa funcții cheie de la stat.
Ieri, ministrul Muncii menționa, în contextul Zilei Naționale a Meseriilor, că este nevoie de angajați cu competențe potrivite atât pentru aptitudinile lor, cât și pentru cerințele pieței muncii, iar o meserie bine aleasă și făcută cu pasiune este garanția că te simți împlinit profesional și vei avea locul binemeritat în societate. Numai că vremurile de astăzi arată exact contrariul, în sensul că sunt destule exemplele în care persoane impuse de sus, de la partid, au fost numite pe posturi mai mult decât călduțe și bine remunerate! Așa s-a ajuns ca numeroși fini sau fine, cumnați, cumnate, surori sau frați, vechi prieteni, ba chiar șoferi ori persoane specializate în tunsori la modă etc., să aibă referințe de la partid pentru toate palierele din ministere, direcții sau alte structuri din sistemul de stat!
De altfel, deja este o realitate faptul că o dată la patru ani partidele promit, pe lângă râuri de lapte și miere, că vor veni cu specialiști pentru a rezolva problemele țării. Specialiști mai mult în ghilimele, dovadă fiind multitudinea de exemple în care persoane care nu aveau nici experiența și nici studiile necesare pentru funcțiile pe care le-au ocupat mai mult au încurcat decât au descurcat problemele.
Iar acest lucru se întâmplă ca urmare a faptului că politica s-a transformat în cea mai mare și prolifică… școală de meserii, în condițiile în care, după rezultatele alegerilor, partidele, mai ales cele ajunse la putere, își scot în față… pilele și relațiile pentru a le transforma în angajați la stat, pe cele mai importante funcții. Și mai trist este însă faptul că, tot o dată la patru ani, sunt lideri care susțin, sus și tare, că dacă partidele pe care le conduc vor câștiga alegerile atunci nu se va mai accepta practica numirii în funcție pe criterii politice, ci doar pe competență și experiență în domeniu! Promisiune care, evident, este imediat uitată, odată ce, așa cum se vede și astăzi, nimic nu mișcă și nu se face fără politică!
