Constantin Dumitru – Plopeni
Continuăm serialul dedicat istoriei fotbalului prahovean, cititorii având ocazia ca în fiecare zi de joi să citească materiale „cu parfum de epocă”, despre cei care au pus bazele fenomenului fotbalistic în judeţulPrahova.
Turneul Tricolorului C.F.P.V. Ploieşti în Tucia/1937
Tricolorul C.F.P.V. a plecat la Istanbul
Primul joc. La 4 Decembrie 1937 – fiind prima zi de Bairam – la orele 2.45 au jucat pe stadionul Taksim, dealtfel unde au avut loc toate matchurile Tricolorului în Istanbul, cu primul match cu echipa grupării Sişii, unde activează ca centru înaintaş şi negrul Vehab, fost centru înaintaş până în primăvara anului acesta la Racing-Paris. Jocul a început la ora 2.45 p.m. în faţa a 4.000 spectatori pe un timp foarte frumos aşa cum e la noi în luna Mai. Rezultatul 2-1 pentru Tricolor C.F.P.V. Echipele: Sisli: Armenak, Alber, Schacâr, Agop, Nubar, Marteyan, Hâraş, Suldar, Vehab, Jirair şi Diran. Tricolorul CFPV: Schrameck; Dunăreanu, Hetzer, Popp, Glasser, Lakatoş, Bocşa, Covaci, Ştefan „Fannu” Ştefănescu, Mosco şi Cociş. Arbitru: Sami-Hakem. Jocul începe foarte iute şi în minutul 5 negrul Vehab marchează primul goal din vina lui Schrameck, care voind a prinde o minge trasă de departe pe jos, s’a împiedicat şi a căzut jos. În minutul 10 Cociş printr’o incursiune caracteristică, din plină viteză, dela 30 metri printr’o bombă puternică marchează cel mai frumos goal al zilei. În minutul 18 o bară a lui Covaci în poarta goală. În minutul 27 la un corner – tras de Cociş, Covaci reia direct cu capul şi marchează al doilea goal pentru Tricolor C.F.P.V. În minutul 32 o formidabilă bară a lui Cociş. Prima repriză echipele au dominat teritorial în mod egal, poarta Tricolorului fiind ameninţată ori de câte ori negrul Vehab avea mingia. E un jucător de mare talent, un shoot necruţător iar jocul lui e asemănător celui desfăşurat de Baratky. În repriza doua Tricolor domină teritorial mai mult, însă nu poate realiza nimic, gazdele jucând din ce în ce mai dur şi jucătorii tricolorişti menajându-se pentru celelalte matchuri. La sfârşit publicul a aplaudat echipa Tricolorului pentru jocul desfăşurat, caracteristica publicului din Istanbul fiind obiectivitatea. Cei mai buni jucători dela Tricolor au fost: Cociş, Popp şi Glasser. Matchul s’a difuzat la radio, dealtfel cum au fost difuzate şi celelalte două matchuri. Al doilea match. Al doilea match s’a jucat pe acelaş stadion a doua zi la orele 10.45 dimineaţa, cu echipa clubului Pera. Toată noaptea însă jucătorii Tricolorului nu s’au putut odihni din cauza unei nunţi care a avut loc în saloanele hotelului în care erau găzduiţi, totdeodată prin faptul că între cele două matchuri au fost nici 24 ore, desigur că jucătorii s’au resimţit de oboseala primului match şi a drumului cu vaporul. Clubul Pera aparţine coloniei greceşti din Istanbul şi are câţiva jucători de valoare. Rezultatul jocului a fost 2-0 pentru Pera. Echipele: Pera: Hixos; Fedo, Roberto, Sisovis, Etyen, Toto, Economidis, Mesinezis, Vasiliadis, Bambino şi Aleco. Tricolorul CFPV: Schrameck; Hetzer, Dunăreanu, Radu, Mischoltz, Lakatoş, Ştefan „Fannu” Ştefănescu, Mosco, Popp, Cociş şi Săvulescu. Arbitru: Sami-Hakem. Jocul începe foarte iute şi se perindă dela o poartă la alta. Înaintarea Tricolorului pierde ocazii peste ocazii de marcat, iar barele lui Săvulescu şi Cociş nu pot concretiza nimic. Inevitabilul se produce, la un atac al lui Popp în careul nostru, arbitrul revoltător de părtinitor de data aceasta, acordă un penalty pe care Bambino îl transformă. Era minutul 30 de joc. Restul timpului până la sfârşitul matchului Tricolorul presează şi totuşi din cauza înaintării exasperant de ineficace nu s’a putut marca nimic. O eşire a adversarului şi o greşală a lui Dunăreanu, e deajuns ca Bambino să marcheze al doilea goal, dela trei metri. Cei mai buni jucători tricolorişti în acest joc au fost: Săvulescu şi Cociş. Cel mai bun jucător al clubului Pera a fost jucătorul Bambino interul dreapta, care are o technică desăvârşită şi prin mobilitatea pe care o are îl putem considera al doilea Humis. Ţinând seamă, din informaţii, că e macedonean, pentru cluburile româneşti ar fi o bună achiziţie. Dealtfel clubul Admira şi Rapid au reflectat asupra acestui jucător. Cu toate că Tricolorul a pierdut acest match, publicul care a asistat la el a rămas cu aceiaşi impresie bună ca la matchul cu Sişli, deoarece şi la matchul cu Pera partida i-a aparţinut teritorial şi trebuia câştigată la cel puţin trei puncte diferenţă, ţinând seama de ocaziile avute la poarta adversarului şi de părtinirea arbitrului pentru echipa gazdă. Ultima partidă. În ziua de 6 Decembrie 1937, adică a treia zi de Bairam, la orele 2.45 p.m. echipa Tricolor C.F.P.V. a jucat ultimul match cu echipa clubului Galata Saray în faţa a 6.000 spectatori. Matchul cel mai important pentru echipa Tricolor era acesta, deoarece după şase partide jucate în campionatul Turciei, în prima divizie conduce Galata Saray cu 16 puncte faţă de a doua Fenerbahce care are 14 puncte. Echipa respectivă nu a pierdut nici un match în acest campionat şi are ca antrenor un englez. E o echipă atletică şi practică un football destul de avansat, antrenorul englez imprimindu-i stilul ţării sale. Rezultatul matchului 0-0. La orele 2.45 p.m. s’a aliniat pe teren următoarele echipe: Galata Saray: Necml; Salini, Fazil (Eşfak), Mustafa (Gelal), Danlal, Raşim, Bilend, Suleiman şi Needel. Tricolorul CFPV: Schrameck; Hetzer, Dunăreanu, Popp, Mischoltz, Radu (Glasser), Bocşa, Covaci, Lakatoş, Mosco, Cociş (Săvulescu). Arbitru: Halid Calibin. La început sunt câteva incursiuni foarte periculoase la poarta republicanilor. Schrameck şi Popp salvează situaţii critice. Jucătorii turci sunt foarte iuţi şi joacă la om. După câteva minute tricoloriştii se dezmorţesc şi pasele precise şi pe jos îşi arată roadele: Tricolor începe a domina şi până la sfârşitul reprizei prime au avut un avantaj teritorial. În a doua repriză dela început, echipa Tricolor pune stăpânire pe balon şi presează insistent. Începe o ploaie cu puţin vânt – în prima repriză Tricolor a avut vântul în faţă – terenul devine moale şi jocul technic se găseşte în elementul său. Se joacă la o poartă, goalul pluteşte în aer şi totuşi Cociş, Bocşa şi Lacatoş pierd ocazii peste ocazii. Săvulescu centrează minunat, însă tripleta nu concretizează nimic. Ploaia începe mai tare şi gazdele sunt masate în careu. Întrerup jocul şi anunţă pe arbitru că nu mai pot juca timpul fiind defavorabil. Sunt numai 70 minute jucate. Dunăreanu, căpitanul echipei republicane protestează pentru această atitudine, timpul fiind încă prielnic desfăşurării jocului şi arbitru hotărăşte continuarea lui, se mai joacă încă cca 10 minute, gazdele fiind masate mereu în poartă şi Mosko prin fentele sale cari se pretau terenului moale culege ropote de aplauze la scenă deschisă din partea publicului turc, care este de o obiectivitate de invidiat, de echipele noastre. Totuşi nu se marcase încă nimic. În minutul 80 de joc adversarul găsindu-se încă masat în poartă, arbitrul la intervenţia jucătorilor dela Galata Saray hotărăşte încetarea jocului sub motiv că timpul nu este propriu pentru continuarea lui. Publicul foarte ordonat se resemnează şi se mulţumeşte să aplaude echipa românească care desfăşurase şi de data aceasta un joc de clasă mare, cu toate că nu marcase nici un goal. I s’a cerut să rămână până săptămâna cealaltă spre a juca revanşa cu Galata Saray sau cu Fenerbahce şi un match la Ankara. (Gazeta Sporturilor, 23 decembrie 1937).
