Giorgiana Radu-Avramescu
Buni zori, dragul meu! Dimineața aceasta îmi pare nesfârșită. O știu de când noaptea s-a retras încet și, iată, continuă. La ora patru, când somnul nu se voia, era tot dimineață. Așa e și acum, și presimt că așa va fi în continuare. Veselă, ca un cântec de primăvară, îmi pare, deși lumina de afară, încețoșată e. Dacă n-ar fi fost visele, aș zice că ochii nu s-au odihnit. Sau poate că n-am visat. Poate că oamenii cunoscuți care mi s-au arătat, locul, dinamica întâmplărilor și copilul mic au făcut parte dintr-o întâmplare petrecută sau închipuită. Cine știe?
Demult, dragul meu, căutam solitudinea în doi. Noi, departe de mulțime. Întâlnirile cu semenii păreau obositoare uneori, și starea de bine o găseam în universul nostru. Nu doar eu simțeam așa. Tu, obișnuit să fii mereu în mijlocul oamenilor, să-i asculți, să te asculte, găseai tot mai rar bucuria unor astfel de momente. Acum, la mine s-a produs o schimbare. Îmi place să fiu înconjurată de oameni. Să privesc chipuri, să înțeleg destine, să aflu ce-i bucură, ce-i întristează, ce-i împlinește. Să înțeleg cum se identifică, cum se raportează la viața lor, cum percep timpul și scurgerea lui ireversibilă.
Dragul meu, în cele ce-ți voi scrie, vei găsi tabloul unor momente care compun bucuria de a mă găsi printre oameni, și nu întemnițată cu voie între ziduri și pietre. Va veni și acel moment, știu, dar până atunci va mai trece puțin. Așa încât pornesc șirul mărturisirilor cu seara de sâmbătă, pe care am petrecut-o alături de buna prietenă, Alina. Cu muzică Jazz a debutat întâlnirea noastră, la Filarmonica „Paul Constantinescu” din Ploiești, unde „Ploiești Jazz Trio” (Răzvan Cojanu – contrabas; Sorin Zlat – pian, Răzvan Cojanu – contrabas) și Nicolas Simion au susținut un concert, pe scena sălii “Ion Baciu”. Evenimentul a început cu o piesă-omagiu, în amintirea pianistului Marius Popp, apoi, pe parcurs s-a cântat și o baladă tristă, un bocet, dedicat locurilor și oamenilor pedepsiți din Ucraina, Palestina și alte țări, așa cum a spus saxofonistul Nicolas Simion, care a rugat publicul ca după acest moment să nu se aplaude. Concertul a fost alcătuit și din momente muzicale mai antrenante, spre bucuria celor prezenți. Am privit cu atenție fiecare instrument muzical și chipul fiecăruia dintre cei patru artiști care le mânuiau. Ce trăiesc, ce simt oamenii aceștia în timp ce cântă, m-am întrebat. Există o armonie indescriptibilă între expresia feței lor și sunetele cu care ascultătorii sunt răsfățați! Dar întrebarea nu cred că-și are menirea, important e ceea ce reușesc ei să transmită auditoriului. Și au transmis mult, iar noi am receptat mesajul!
Dragul meu, de la muzică trec la o poveste culinară și nu doar. Am mers să mâncăm, și am ajuns să aflăm istoria tristă a poporului iranian, povestită de Chef Mehrzad (Ziba), cel care deține restaurantul „Ziba”, din Păulești – Prahova, deschis chiar în primul an de pandemie. Originar din Iran, născut în Teheran, Chef Mehrzad, trăiește în România din 1991. A fost semifinalist al primului sezon MasterChef România, are peste 10 ani de experiență în Horeca și predă la Horeca School. Se declară monarhist convins. Este agnostic. Cinci ani a studiat despre religii și Dumnezeu. Are o fiică de 16 ani, elevă la liceul Economic din Ploiești, la „Turism”. Petrece mult timp cu el în localul pe care-l dețin. Am abordat multe teme în discuțiile noastre. E preocupat nu doar despre ce se petrece în bucătărie, ci și în bucătăria cuprinzătoare a lumii. Din toate punctele de vedere. Politic, social, istoric. Despre denumirea restaurantului spune așa: „Ziba reprezintă cea mai potrivită denumire pe care am putut să o atribui restaurantului meu. În limba persană, Ziba înseamnă „frumos”, „fin”, „inedit”, un cuvânt care exprimă o superlativitate, exact așa cum intenționez să fie fiecare preparat din bucătăria noastră. Ziba constituie legătura dintre rădăcinile mele și maniera prin care aleg să mă exprim în acest domeniu”. Despre oameni vorbește frumos, dar nu e îngăduitor cu aceia care nu fac nimic pentru a schimba ceva în viața lor, în sistemul din care fac parte, ci doar se vaită și așteaptă să se întâmple ceva bun. Dar ceva bun nu are cum se întâmpla, dacă nu te implici! Ar mai fi multe de spus despre Chef Mehrzad și preocupările lui, dar dialogul nostru va continua cu siguranță, mai pe îndelete.
Acum, constrânsă fiind de timp, dragul meu, îți mai redau o noutate! O altă colaborare cu publive.ro. De astă dată o emisiune despre beauty, sănătate, fashion, spiritualitate, artă și alte arii, mai puțin cea politică. Va fi joia, în intervalul orar 20.00-21.00, și o voi realiza împreună cu Ligia, soția lui Cătălin Călin. De aici și denumirea emisiunii – „LG Bazaar”. Săptămâna viitoare vom debuta amândouă, pentru obișnuința comunicării dintre noi, apoi, ca și în emisiunea cu Cătălin, vom avea un invitat din domeniile despre care am vorbit înainte. Așadar, Bucureștiul mă va ține captivă două zile consecutiv, ceea ce nu mă deranjează. Fii liniștit însă, cu totul nu plec, nu voi pleca de aici! Cu toate greutățile și durerile lui, Sângeru, Muzeul Pietrei vor fi întodeauna pentru mine, Acasă. Chiar și când drumul spre cer îl voi lua! Cu acestea, te las! Soneria interfonului mă cheamă.
Pe curând, dragul meu!
Cu nesfârșită iubire, eu
