Luiza Rădulescu Pintilie
Zi după zi, ne poartă timpul spre Florii,
Înspre triumful vieții și-al credinței,
Ne-așează-n suflet ramuri verzi, de salcii,
Și cugetului îi dă dorința biruinței
În toate câte nu le-am izbândit
În truda cea de fiecare zi
De-a fi mai buni și mai smeriți.
Ne-aprinde-n inimi candela luminii,
Potecile ni le-nflorește,
Și dă urcușului pe treptele Învierii,
Înscrisă-n cartea sfântă și-n frunza primăverii,
În taina lumii și în legea firii,
În clopot de biserici și în sfinte denii,
Răbdare, pocăință și nădejde.
Dumnezeiasca și măreața taină
Sălășluiește în biserica din noi,
O ancoră în vremuri de furtună
Și al potopului șuvoi;
Ram tânăr înflorit pe o tulpină,
Crescută dintr-o străveche rădăcină
Dintru aceeași sfințită a Raiului grădină.
Zi după zi ne poartă timpul spre Florii,
Cucernic măsurându-ne credința,
Așteaptă sfinții din icoane ramuri verzi , de salcii,
Și-ofranda florilor grădinii
Sfințite în pridvoare de biserici.
Am început urcușul pe treptele Învierii,
Înscrisă-n cartea sfântă și-n frunza primăverii,
În taina lumii și în legea firii,
În dureroase zile ale pătimirii,
În clopot de biserici și în sfinte denii ,
În slava cea înaltă a Luminii.
(9 aprilie 2024)
