George Marin
Aparatul cu Raze Pix a compilat datele din tabelul alăturat cuprinzând înregistrările evoluției finlandezului și a returnat titlul „Stânga unuʼ, dreapta doi, c-așa-i jocul pe la noi (partea a III-a)”. Personal am resetat aparatul și am adăugat informația, foarte importantă de altfel, că Jyry a fost distribuit în poziția de mijlocaș cu sarcini preponderent defensive, iar nu preponderent ofensive așa cum a fost cazul lui Jair, subiectul precedentei radiografii care generase titlul propus inițial. Da, în teorie, Jair avea datoria paselor angajante – la acel meci cu Voluntari, ca și la acesta cu UTA – în timp ce Jyry a fost chemat să se ocupe de destrămarea și stoparea atacurilor adverse și, dacă se poate, să participe la acțiunile ofensive ale petroliștilor. Ei bine, finlandezul a și făcut aceste lucruri, chemarea spre ofensiva „de acasă” găsindu-l nu de puține ori ceva mai avansat decât Seto, colegul său de linie, cu care a schimbat poziția de câteva ori – dreapta, stânga – în prima parte, după cum a cerut-o jocul.
Jyry și-a îndeplinit cu brio funcția defensivă, știind să acopere spațiile și, în același timp, căutând jocul. Însă, el și-a manifestat știința defensivei cu precădere în partea secundă a meciului, când UTA a fost mult mai insistentă, într-o perioadă în care Petrolul a capturat balonul din ce în ce mai rar. Aflat în propriul careu, finlandezul a blocat un șut care căuta poarta apărată de Zima (min. 50) – o altă tentativă fiind de puțin eșuată (min. 55) – dar a blocat și pătrunderea lui Omondi, din lateral, la o fază în care Hanca a fost prins foarte avansat și schimbarea oamenilor în marcaj cu Jyry nu s-a petrecut în distanțe optime (min. 64). Au fost situații mai delicate, diferite de cele din prima parte când Jyry a demonstrat că intuiește bine pasele adverse, făcându-ne să credem clar că el are știința jocului (min. 17, 27 – chiar dacă nu a reușit intercepția). Numărul paselor – pentru a lămuri și povestea refuzării titlului propus de aparatul cu Raze Pix acestei radiografii– este echilibrat în componentele sale, surprinzând plăcut numărul scăzut al celor greșite, în proporție de numai 6 %! S-ar putea obiecta că pasele cele mai multe trimise de finlandez au fost unele de mică distanță, mai greu de greșit, însă multe dintre aceste pase au fost executate rapid, deseori constrâns de adversar, și ele au avut un caracter constructiv, sau cel puțin de păstrare a posesiei mingiei. În fine, pentru statistică și clarificarea tabelului, petrolistul a greșit doar o pasă medie (min. 23 – vom vedea mai jos) și una scurtă (min. 27). A mai existat și o altă situație când Jyry a fost prins între a-l marca pe Marcelo Costa, omul aflat frecvent în zona lui, și a asigura dublajul lui Hanca, prezent în acest meci ca apărător dreapta (min. 50). Însă, aici trebuie discutat întregul ansamblu defensiv al echipei Petrolului în momentele de forcing arădean. Jyry s-a repliat bine când a fost cazul, dar o dată nu a putut-o face, dar nu din vina lui. S-a pierdut mingea pentru că Musi a jucat lateral în loc să continue cu finlandezul, care a avansat așteptând degeaba „un-doi”-ul în spațiul liber (min. 30). Ar fi o discuție despre poziționare la prima ocazie pe care UTA a avut-o, Jyry fiind departe de careul propriu, încercând să facă marcaj în zona aruncării de la margine din care s-a născut faza arădeană, la distanță considerabilă față de Marcelo Costa, participant activ la această situație de șut (min. 5). Cât despre următoarea fază arădeană, cea cu ratarea de neconceput a lui Omondi, Jyry a fost foarte avansat, dar jocul s-a desfășurat în alte zone pe care altcineva trebuia să le acopere și unde trebuia să acționeze cu hotărâre (min. 9).
Cât privește participarea ofensivă, aceasta nu a fost de lepădat. Chiar dacă nu a avut rol de finalizator – un singur șut, și acela slăbuț și prompt blocat pentru că i-a cam lipsit timpul de pendulare (min. 66) – Jyry s-a dovedit eficient în construcția acțiunilor de atac. Nu numai că a găsit și ocupat foarte bine spațiile libere (min. 3 – demarcat în dreapta, a colaborat cu Musi la prima ocazie de gol petrolistă; min. 11 – Musi a întârziat să îi paseze, dar totuși s-a născut golul lui Grozav; min. 13 – prezent între Ibrahima Conte și Diego Costa, mingea nu a ajuns la el; min. 62 – demarcat în careu, nu a primit de la Musi pentru că pasa a fost greșită), dar Jyry a încercat să își pună în valoare și calitățile de pasator. Dacă nu a avut succes în prima parte (min. 23 – o pasă trimisă de el un pic prea tare pentru un potențial contraatac, după o recuperare defensivă proprie), în partea secundă, chiar înainte ca scorul să devină egal, finlandezul a susținut foarte bine intercepția lui Musi și a „pus” o pasă pentru șutul lui Seto, la marginea careului mare arădean (min. 81). Dar „Taka” a tratat situația cu respect, întârziind lovitura, poate una care ar fi putut fi de grație. Dacă așa s-a întâmplat în minutul 81, este clar că mijlocașii defensivi, atât „Taka”, la anii săi – puțini, totuși, pentru un japonez adevărat – cât și Jyry, au dat dovadă de o bună disponibilitate la efort, finlandezul alergând de parcă ar fi folosit schiuri de vară, cu role, cum se obișnuiește la el acasă. Sau, făcând o altă comparație și păstrând proporțiile date de campionatului românesc, Jyry s-a dovedit un mic Paavo Nurmi (n.n.- multiplu medaliat olimpic cu aur la alergări de medie și mare distanță) care stăpânește și alegarea sferei.
Concluzionând, cele 87 de minute petrecute de Jyry pe teren au fost fructuoase, cel puțin pentru el, demonstrând că a meritat să fie titular, marcând pregnanta senzație că partitura tactică distribuită lui în acest meci contra arădenilor i s-a potrivit. Poate și pentru că a fost prima apariție ca titular, lui Jyry i s-a făcut onoarea să dea lovitura de începere a partidei.