Prealăudatul apostol Marcu a propovăduit pe Hristos în tot Egiptul şi Libia şi Varvaria şi în Pentapole, în zilele lui Tiberiu Cezarul. A scris şi Evanghelia sa, tâlcuindu-i-o apostolul Petru, şi mergând în Cirineea Pentapolei, a făcut multe minuni. De aceea s-a dus în Alexandria cea dinspre Faros, şi de acolo la Pentapole, făcând pretutindenea minuni, şi împodobind Bisericile lui Hristos cu hirotonii de episcopi şi de ceilalţi clerici. După aceea, mergând iarăşi la Alexandria şi aflând pe oarecare fraţi de lângă mare, la Vucoli, petrecea cu dânşii binevestind şi propovăduind cuvântul lui Dumnezeu. Acolo, închinătorii idolilor nesuferind a vedea sporindu-se credinţa în Hristos, l-au legat cu ştreanguri şi l-au târât, şi carnea pe pietre se zdrelea şi sângele lui roşia pământul. Băgându-l în temniţă, i s-a arătat Domnul spunându-i mai înainte mărirea ce avea să primească. La ziuă, iarăşi legându-l, l-au târât pe uliţe şi aşa zdrelindu-se şi rupându-se de pietre şi-a dat sufletul lui Dumnezeu.
