Acest sfânt a fost din Mira Lichiei, de neam strălucit, înaintat în vârstă. Văzând că păgânătatea se semeţeşte, legea idolilor se înalţă şi are pe mulţi supuşi sub robia rătăcirii, de se închinau la cel fără de suflet, el intrând în mijlocul lor, îndemna să părăsească deşertăciunea şi să se întoarcă spre Dumnezeul cel cinstit de creștini ca un făcător al tuturor şi a toată suflarea şi de viaţă dătător. Iar guvernatorul, numindu-l pe sfânt bicisnic şi nenorocit, că însuşi de bunăvoia lui şi-a ales a ajunge la torturi, sfântul zise că mai mare fericire şi cinste este a pătimi cineva pentru Hristos. Şi întrebându-l de soartă, de patrie şi de nume, el pentru toate zicea că este creştin. Nevrând nici de formă să dea cinstire idolilor, cum îl sfătuia guvernatorul la toate, ci mărturisea şi zicea că nu poate trupul să facă alta decât ceea ce vrea sufletul, de care trupul este ocârmuit, a fost supus la chinuri în timpul cărora şi-a dat sufletul în mâna lui Dumnezeu.
