Prof. dr. Polin ZORILĂ
Un loc important în galeria personalităților ploieștene revine profesorului emerit Paul D. Popescu, reprezentant strălucit al școlii și al istoriografiei prahovene, membru fondator al Societății Culturale „Ploiești-Mileniul III” și Cetățean de Onoare al Municipiului Ploiești.
Acesta provenea dintr-o familie ilustră de dascăli prahoveni, care au promovat, decenii la rând, în rândul populației școlare, dragostea față de învățătură, deschiderea față de cultură și atașamentul nețărmurit față de patrie și față de eroii neamului românesc.
Tatăl său, Dumitru Popescu (1889-1982), originar din Herești, județul Ilfov, absolvent al Școlii Normale a Societății pentru Învățătura Poporului Român, s-a implicat în educarea copiilor prahoveni, atât în calitate de învățător al Școlii Vâlcănești (1908-1932), cât și ca învățător și director al Școlii Nr. 12 Ploiești (1932-1947), actuala Școală „George Coșbuc”. În anii participării României la Primul Război Mondial, acesta și-a făcut datoria față de patrie, în calitate de sergent, în campania anului 1916, apoi de locotenent, în campania anului 1917, când a fost grav rănit și decorat.
Mama sa, Ecaterina Popescu (1898-1989), originară din Ploiești și absolventă a Școlii Secundare „Despina Doamna”, a fost o învățătoare de excepție, care a contribuit la educarea copiilor din Cosmina de Jos, Ștefești, Cârjari, Vâlcănești și de la Școala Primară Nr. 4 de Fete Ploiești, acuala Școală Gimnazială „Rareș Vodă”.
Căsătoria acestor renumiți dascăli prahoveni a fost binecuvântată cu doi fii de excepție, viitori profesori, istorici și scriitori, care au făcut cinste spațiului prahovean și național, Paul D. Popescu și Petru Demetru Popescu.
Fiul cel mare, Paul D. Popescu, născut la Ploiești, la 16 iulie 1927, a copilărit la Vâlcănești și la Ploiești. În această din urmă localitate, pe care o considera „inima Prahovei”, a urmat cursurile Școlii Nr. 12 de Băieți și pe cele ale Liceului „Sf. Petru și Pavel”, pe care le-a absolvit în anul 1945. Dornic de a cunoaște tainele trecutului, acesta și-a continuat studiile la Facultatea de Istorie, din cadrul Universității din București, pe care le-a absolvit în anul 1949.
După finalizarea studiilor, tânărul profesor Paul D. Popescu a revenit pe meleagurile natale, unde a promovat valorile istoriei în rândul elevilor de la Școala Medie Tehnică de Petrol, Liceul Seral Ploiești și Școala Medie „I. L. Caragiale” Ploiești.
Remarcat de autoritățile vremii pentru buna pregătire de specialitate și metodică, acesta a fost promovat în funcția de inspector școlar la Secția de Învățământ a Regiunii Ploiești (1953-1957) și la Inspectoratul Școlar Județean Prahova (1968-1988). În calitate de „profesor al profesorilor de istorie și de geografie prahoveni”, profesorul emerit Paul D. Popescu a acționat pentru ridicarea nivelului de pregătire al profesorilor de istorie, pe care i-a îndrumat, decenii la rând, cu probitate științifică, responsabilitate și profesionalism. La îndemnul acestuia, s-au înființat cabinete de istorie în toate unitățile de învățământ prahovene, iar preocupările pentru realizarea unor monografii locale a cunoscut un nou avânt.
O activitate meritorie a desfășurat în cadrul Filialei Prahova a Societății de Științe Istorice din România, pe care a îndrumat-o în calitate de vicepreședinte (1968-1972) și de președinte (1972-1989). În cadrul ședințelor acesteia a susținut comunicări interesante și bine documentate, care abordau teme de istorie locală și biografii ale unor personalități prahovene. De fiecare dată, a surprins, în mod plăcut, auditoriul atât prin bogăția informațiilor, în mare parte inedite, cât și prin patosul și elocința exprimării. A fost un orator desăvârșit, care a împărtășit, cu generozitate, colegilor săi rezultatele muncii de cercetare, în biblioteci și arhive, pentru cunoașterea mai temeinică a trecutului zbuciumat al județului Prahova.
Pe parcursul bogatei sale cariere, profesorul emerit Paul D. Popescu s-a implicat în activitatea Fundației pentru Istoria Prahovei, ca membru fondator și vicepreședinte, precum și a Clubului Rotary, ca membru de onoare. De asemenea, a fost aproape de Societatea Culturală „Ploiești-Mileniul III”, ca membru fondator, contribuind la realizarea proiectului Marii Cărți a Ploieștilor. În semn de apreciere a contribuției substanțiale la cercetarea evenimentelor istorice majore, în care s-au implicat Prahova și Ploieștiul, Societatea Culturală „Ploiești-Mileniul III” i-a tipărit o serie de lucrări, care au îmbogățit patrimoniul cultural prahovean și național.
Înainte de toate, acesta a fost un cărturar erudit, cu o bibliotecă vastă, care frecventa, cu regularitate, Arhivele Statului Ploiești și sălile de lectură ale Bibliotecii Județene de unde a cules, cu meticulozitate și profesionalism, informații valoroase. Ulterior, cele mai multe cărți din valoroasa sa bibliotecă au fost donate Bibliotecii Județene ”Nicolae Iorga” Ploiești. Datele și informațiile culese din documentele de arhivă, din cărți și reviste, au fost dăruite ploieștenilor și prahovenilor, cu toată dragostea, prin intermediul numeroaselor articole, studii și lucrări, pe care le-a redactat, cu migală și perseverență, în a doua jumătate a secolului al XX-lea și la începutul secolului al XXI-lea.
(Va urma)
