Daca faci apel, astazi, la normalitate, este cazul sa-ti ceri scuze ! Ba, consideram ca fiind chiar un afront adus societatii – ca deh, e bine sa acuzi global – si nu semenul, fiindca el are alte griji, mai mari, pe cap. Cum ar fi, de exemplu, curatirea muntilor si vailor de resturi menajere, sau de construit adaposturi pentru cainii vagabonzi. Ori, de a feri planeta de incalzire globala (iata o justificare pentru racirea relatiilor om-om). Sau, de a nu disparea de pe Terra ursul alb, ca tot e declarata, oficial, ziua respectivului. A, si sa nu uitam de scuturile antiracheta, ca ne paste iar razboiul.
Pe cale de consecinta, ne cerem scuze daca unii dintre noi nu pricep faptul ca expresia “un efort conjugat” este pe cale de disparitie, ca si unele specii, cum ziceam.
Este o mare eroare sa nu fi in tema cu faptul ca viata se traieste pe segmente-interese. Si, uneori, chiar la intensitate maxima, live, pe internet, urmarind cu sufletul la gura, cum un altul isi da sufletul: “Da click pentru a vedea executie in direct, in plina strada. Atentie, imagini socante !” De parca s-ar oripila cineva. Ba, unii mai dau si in reluare: reinviaza (!) victima, ca s-o mai vada… mierlind inca o data. Fiindca asa se moare, mai nou – de mai multe ori.
„Nu te vom uita niciodata ! “ este , inca, valabil si este posibil sa ramana. “ Niciodata” insemnand, totusi, pe vremurile astea, cateva zile, hai saptamani – iar ca sa nu gresim, mai punem de la noi o luna. Pentru ca, mai apoi – lucru sigur – sa nu ne uitam noi, pe noi, niciodata. De exemplu, nu vom omite sa ne completam in minte declaratia de avere (o masina, una – doua case) si interese (o a doua masina, o a treia casa). Asa ca viata merge mai departe. Pe patru roti.
Astfel, de ce ce ne-am mira ca unii dintre noi sunt un fel de sereleuri umane, sensibile numai la anumite aspecte, dupa cum scrie in fisa postului.
Privitul atat retroactiv – bai, ce-am facut eu pana acum? – cat si inainte – ce voi face? – dauneaza grav, fiindca, uneori, pot aparea remuscarile, ceea ce face rau la neuroni.
Momentul, in schimb, conteaza.
Drept pentru care ne cerem scuze ca prea tarziu ne-am dat seama ca pe relatia “om-om” se interpune interesul, se interpune barfa, se interpune invidia. O sintagma de genul “ Iubeste pe aproapele tau” este adevarata doar ca titlu de carte, gasibila mai degraba prin anticariate decat in biblioteca. Deci, nimic nou pe frontul de la rasarit ! Lupta “om vs om” se duce pe tacute si se numeste indiferenta, iar lupta cu inertia s-a incheiat nedecis.
Sa revendici normalitate in ziua de azi? Ce gluma proasta !
N-am priceput nici pana acum ca, in 1990, ne-am castigat dreptul de a ne instraina?
Florin TANASESCU
