Floraresele din Sinaia sunt gurese cand spera sa cumperi flori de la ele si de-a dreptul timide cand isi dau seama ca le tii de vorba. Cu greu, insa, convin sa-ti dea unele informatii. De unde aduc marfa, incepand cu ce ora isi iau trotuarele in primire, cine acosteaza cel mai des la galetile lor cu flori, cat de puternica e competitia. Pe masura ce detaliile se inmultesc, floraresele isi recapata stapanirea de sine si devin precum spuneam – la fel de gurese ca atunci cand spera sa cumperi flori. „E orasul mic, domnu’. Sinaia are doar vreo 12 mii de locuitori. Sambata si duminica merge nitel mai bine fiindca sunt cununii si botezuri. Din cand in cand, si cate-o inmormantare. In rest, ardem gazul de pomana. Ziceti-mi cine-i ala care vine la hotel si cumpara flori ?! La ce sa le trebuiasca turistilor flori?! Iar noi stam aici de dimineata pana seara. Iarna, ramanem acasa, fiindca in strada e un ger bocna, nu rezisti nici o ora fara degeraturi.”, ne lamureste, blazata, cea mai varstnica dintre florarese. Are fata arsa de soare, iar cand rade, pometii i se incondeiaza cu doua santuri diagonale. Dintre buzele vinetii, iese la suprafata o strungareata vesela. Se ghemuieste pe taburet, imbratisandu-si genunchii alene si privind muta vasele cu tuberoze, crini, gladiole, crizanteme olandeze si imortele. Este obosita si nu vrea sa „stea la poza”, pentru ca arata rau. Noaptea, a fost dupa flori, tocmai la Bucuresti, iar acum, de nesomn, i-au mijit cearcane groase. O trimite in schimb pe o colega mai tanara sa dea piept cu camera foto. Ultima oara cand trotuarul de pe strada Unirii a fost vizitat de presa, reportajul iesit le-a facut pe florarese sa verse lacrimi. Erau comparate cu Telecabina, care se vede din dreptul lor, si cu piscurile Muntilor Bucegi care stralucesc jur-imprejur. Pe post de personaj central figura o oarecare Gina, inexistenta in bransa. „Vedeti ce scrieti la ziar ! Daca ne place, va dam un trandafir, daca nu, va dam cu «gladiolul» in cap.”
(I.S.)
