CASA PAUL CONSTANTINESCU (I)
Cu doua-trei decenii in urma, casa aceasta nu purta niciun nume. Numele pe care il purtase mai demult, era cel al unui politician si demnitar liberal, incat era mai bine sa nu fie amintit. Se stia, insa, ca in ea locuia un distins inginer Constantinescu, frate al compozitorului ploiestean Paul Constantinescu. O donatie generoasa a ultimului proprietar, doamna Constantinescu si straruinta neobosita a muzicologului dr. Al. Badulescu au facut posibila transformarea ei in muzeu.
In lista monumentelor istorice, ea apare la pozitia 33, sub numele de mai sus, cu adresa „str. Balcescu Nicolae 15″ si cu data constructiei 1873”.
Vom reveni alta data cu imprejurarile in care imobilul a ajuns sa gazduiasca un muzeu, acum multumindu-ne sa vorbim despre cel pentru care el se construise, primul lui proprietar.
De fapt, acesta a fost o familie – familia Stoicescu. Intemeietorul ei a fost celebrul Ionita Stoicescu, psalt la biserica Sf. Gheorghe si intemeietorul unei scoli de cantareti (muzichie macariana romaneasca), cetatean mult onorat si iubit in Ploiesti. Ionita Stoicescu a avut trei baieti si, desi nu era un om bogat, pe toti trei i-a trimis sa-si faca studiile superioare la Paris.
Mijlociul a fost Constantin Stoicescu, nascut la 15 ianuarie 1852, absolvent al facultatii de Drept din Paris (1876). Reintors in tara, el intra in magistratura ocupand mai intai functia de judecator la Tribunalul Ilfov, apoi pe cea de procuror la Curtea de Apel Bucuresti. Desi avea perspective frumoase, magistratura nu-i convenea, deoarece ii interzicea sa faca politica, activitate care pe el il pasiona. De aceea, dupa doi ani si jumatate de activitate, el demisioneaza si intra in diplomatie, lucrand un an si ceva in cadrul Legatiei Romaniei de la Paris. In diplomatie, insa, era numit pentru 3-4 ani in diferite colturi de lume, oricum departe de Bucuresti, unde se faceau jocurile politicii romanesti. De aceea, a demisionat si a venit la Ploiesti unde, in 1880 s-a inscris in baroul local.
Alegerea lui s-a dovedit foarte inteleapta. In Ploiesti, el era al treilea avocat cu studii de drept si primul cu o licenta obtinuta la Paris. Ceilalti, chiar fruntasi ai baroului ca C.T. Grigorescu sau Radu Stanian nu erau decat „aparatori” facuti la „fabrica de avocati” de la Targoviste. Se intelege deci ca, dupa primele succese, clientii se imbulzeau la el, sporindu-i bunastarea si faima.
Sa ne oprim putin din evocarea lui Constantin Stoicescu, pentru a reveni la casa care avea sa-i devina locuinta. Este una dintre cele mai mari si mai frumoase ale generatiei ei. Sa nu uitam ca a fost ridicata cu mai bine de un deceniu inainte de edificiile de pe Bulevard si ca o contemporana si vecina a ei, casa Ergas, pare greoaie si intunecata pe langa ea.
Amplasarea si planul sunt cele obisnuite in epoca. Fatada laterala vestica este chiar langa trotuarul strazii Nicolae Balcescu, cea nordica margineste strada Armoniei. Cea sudica, cea mai lucrata, raspunde in curtea mare.
Casa are trei corpuri, distincte atat in fatada cat si in acoperis. Corpul principal cuprinde patru incaperi mari, doua cu doua, de o parte si de alta a unui hol si el spatios. Holul se prelungeste spre sud cu un vestibul care iese in afara planului pana la intrarea principala, sub copertina de sticla. Deasupra acestuia, acoperisul se ridica in chip de foisor mansardat. Corpul al doilea avea fatada ceva mai retrasa si acoperisul ceva mai jos. Cel de-al treilea, si ultimul corp, ocupa o suprafata si mai mica, dar avea o intrare proprie si un etaj care il inalta deasupra intregului edificiu.
Mai sunt cateva lucruri de amintit. In primul rand o fereastra, cea din dreapta foisorului, mai larga decat celelalte, usor bombata in afara, din trei parti, fiecare impartita in mai multe ochiuri de geam, sub o frumoasa arcada. Apoi, ornamentatie de stuc, bogata si de bun gust, concentrata mai ales deasupra usilor si ferestrelor si sub acoperis, ca si minunatul grilaj de fier forjat.
(va urma)
Paul D. POPESCU
