PSD, inapoi in viitor
Este greu de spus ce efect va avea pentru PSD revenirea lui Adrian Nastase pe prima scena a vietii politice, cum tot la fel de greu e de prevazut care va fi rezultatul alegerilor locale si nationale. Vom afla la timpul respectiv. Mult mai importante sunt, insa, limitele, complicitatile si mecanismele de gandire pe care acest „come-back” le dezvaluie la nivelul celui mai mare partid din Romania ultimilor 18 ani.
Scrutand estrada pe care liderii PSD se catarasera dupa anuntarea noului presedinte al Consiliului National, am putut vedea eterna formatie de conducere a partidului, chipuri aproape institutionalizate, care au flancat toate momentele tranzitiei incepute in deceniul trecut: Iliescu, Dan Mircea Popescu, Mitrea, Hrebenciuc, Nastase, Rovana Plumb etc. Nu era acolo niciun personaj a carui notorietate sa se fi cristalizat in ultimii cinci ani, ci doar vesnicele faciesuri ale caror zambete si grimase romanii le-au invatat pe de rost.
In al doilea rand, reactivarea lui Nastase si importanta crescanda pe care opiniile lui Iliescu o dobandesc reprezinta semne inefabile ale convingerii pesedistilor ca se pot intoarce in trecut, vremea aceea cand cei doi dominau scena politica, iar PSD era lipsit de adversari – timpuri fata de care social-democratii par sa nutreasca o nostalgie nevindecabila.
In fine, revenirea lui Adrian Nastase acrediteaza o data in plus lipsa unei culturi a retragerii care handicapeaza, in mod cronic, societatea romaneasca si care-i atinge si pe exponentii sai – fenomen rarisim in democratiile cu traditie.
In 2000, desi a obtinut cu 500 de mii de voturi mai mult decat republicanul George Bush, democratul Al Gore a pierdut alegerile, la votul pe colegii. A fost infrant in Florida cu o bruma de 500 de voturi – nici acelea foarte corect numarate. Era, insa, optiunea americanilor, cernuta prin sistemul lor electoral, in fata careia Gore s-a inclinat. Stralucita sa cariera ulterioara, incununata cu un premiu Nobel pentru Pace si un premiu Oscar pentru film documentar, a determinat foarte multe personalitati sa-l roage sa reintre in cursa prezidentiala. Americanii ar fi avut ocazia sa-si repare greseala din 2000. Gore nici n-a vrut sa auda. Stia prea bine ca timpul lui trecuse.
Nastase, care a pierdut in fata lui Basescu cu 150 de mii de voturi, nu a ratat niciodata ocazia sa insiste pe semnificatia „fragilitatii” victoriei contracandidatului sau. Dupa doi ani de penitenta, in care abia il zaream in fundul salii unor conclavuri de importanta minora, prezidate de cei care, odinioara, nu se ridicasera nici la rangul de a-i fi usieri, a revenit pe firmamentul PSD, dorind sa candideze la presedintia Romaniei. Iliescu scrie de mai bine de zece ani carti despre ecologie, democratie, revolutie, diplomatie, dezvoltare durabila si globalizare. Nimeni nu-i citeste poncifurile, nici macar cei din propriul partid. In ciuda lipsei de apreciere de care are parte, continua sa dea o lupta disperata pentru a supravietui in politica.
In fond, de ce ar trebui romanii sa le duca dorul lui Nastase si Iliescu, in ce au constat binefacerile pe care PSD le-a facut cat timp a fost la guvernare? Justitia a fost tot la fel de promiscua pe cat este si acum. Sistemul sanitar orbecaia in aceeasi bezna. Invatamantul a fost la fel de experimentalist. In plus, au fost parafate doua mega-privatizari mai mult decat suspecte, Sidex Galati si Petrom, si s-a semnat un foarte abscons contract cu firma americana Bechtel, pentru realizarea autostrazii Transilvania. Cresterea economica pe care spicherii PSD indeobste si-o aroga incepuse din 2000, cand prim-ministru a fost guvernatorul Bancii Nationale, si a atins un maxim in 2004 – cel mai bun an agricol din ultimul deceniu. Nu exista recesiunea mondiala pe care, astazi, se grefeaza criza economica din Romania. In privinta relatiilor externe – in mod cert mai bune decat acum – trebuie amintit ca, la vremea aceea, intre SUA si tarile Europei occidentale, se instalase o tensiune diplomatica fara precedent (cauzata de invadarea Irakului) criza de care Romania a profitat, americanii cautandu-si sustinatori printre statele din rasaritul Europei. Nu in ultimul rand, in anii guvernarii PSD, Romania defila de pe pozitii fruntase in toate clasamentele internationale care analizau nivelul coruptiei institutionale.
IONUT STANESCU
