„Cand o zi de coasa costa 700.000 lei vechi, cine sa mai poata creste animale ?”
Cand am intrat, pentru prima oara, in biroul sau, privirea ne-a fost atrasa de peretii tapetati cu rogojini, in stil rustic, pe care erau montate diverse pasari salbatice impaiate, precum si coarne de cerb sau de caprior, blanuri de urs ori de vulpe. Asa ca nu era greu de ghicit ce profesie are gazda noastra: inginer silvic sau doctor veterinar. Ulterior, am aflat ca Bogdan Trofin (in foto) este doctor veterinar concesionar, seful Circumscriptiei sanitar-veterinare Comarnic. Acesta, impreuna cu 6 asistenti, are in ingrijire animalele locuitorilor din acest oras si pe cele ale satenilor din Secaria, comuna invecinata. In dialogul avut cu doctorul Trofin am dorit sa aflam, inainte de toate, in ce masura aceasta straveche indeletnicire – cresterea animalelor – se mai pastreaza la Comarnic si, evident, cu ce probleme se confrunta in circumscriptia sanitar-veterinara.
– Care este, domnule doctor, efectivul de animale pe care-l aveti, actualmente, sub supraveghere?
– Din evidentele noastre, cu fiecare an ce trece, acestea continua sa scada, din nefericire. Astfel, in momentul de fata, in gospodariile cetatenilor se afla aproximativ 1.400 de bovine, 5.400 de ovine, 270 de cabaline, 380 de caprine… Acestea din urma se regasesc doar in Comarnic, intrucat cei din Secaria considera caprele „animale paguboase”. Fac precizarea ca efectivele de animale mentionate apartin, in exclusivitate, crescatorilor individuali. Pe raza orasului exista si o ferma de crestere a animalelor – doar una, din pacate, apartinand firmei Iorom Trading, caci cei cu bani au venit la Comarnic sa construiasca vile, nu ferme zootehnice – dar, de sanatatea acestor animale se ocupa colegul meu din comuna Cornu.
– Spuneati ca efectivele cunosc o tendinta de scadere, de la un an la altul. Care sunt cauzele?
– Ca si in multe alte domenii, totul se invarte in jurul banilor. Sa va dau un singur, dar edificator, exemplu. Costul unei zile de munca la coasa a ajuns, in prezent, la 700.000 de lei vechi, basca mancare si bautura. In aceste conditii, faceti si dumneavoastra socoteala: ce pensie trebuie sa aiba un biet crescator de animale pentru a putea suporta astfel de cheltuieli? De asemenea, taratele au ajuns la aproape 10.000 de lei vechi/kilogramul, porumbul s-a scumpit si el. Apoi, crescand taxele si impozitele pe care le platim statului, am fost obligati si noi sa majoram manopera serviciilor medicale prestate. In felul acesta, din lipsa resurselor financiare necesare, unii dintre crescatori fie fac doar un singur tratament la animale – desi s-ar fi impus mai multe sedinte – fie renunta complet la medicatia prescrisa iar cand nu mai are ce face, sacrifica animalul.
– Dar statul nu mai suporta nimic din costurile serviciilor prestate de medicii veterinari?
– Tot mai putin. De pilda, vaccinarea antipestoasa – dar, din cate se aude, numai anul acesta – tuberculinarea, recoltarile de probe de sange etc. Usor-usor insa, pe masura ce bolile la animale vor fi eradicate, subventiile acordate de stat se vor restrange corespunzator. Deci, s-ar putea ca aceste controale medicale sa aiba loc prin sondaj, nu la fiecare animal in parte, cand este cazul. Si, atunci, evident ca si numarul personalului medical al unei circumscriptii sanitar-veterinare se va restrange, caci dispare obiectul muncii!
– Sustineti, domnule doctor, parerea celor care au ajuns la concluzia ca a creste animale pentru carne sau lapte nu mai este o activitate rentabila?
– Din pacate, este adevarat. Ce mai face bietul om cu laptele, branza sau carnea rezultata, de vreme ce pe raza orasului, si nici chiar pe Valea Prahovei, nu exista, bunaoara, nicio fabrica de produse lactate? Au existat, intr-adevar, doua astfel de fabrici, dar au fost desfiintate pentru ca nu indeplineau conditiile impuse de UE. Pe de alta parte, in aceasta zona a judetului nu functioneaza niciun abator pentru sacrificarea animalelor, ci tocmai in comuna Manesti, deci la o distanta foarte mare. Apoi, carmangerie in Comarnic nu mai exista, turistul sosit in statiunile de pe Valea Prahovei consumand carne provenita din abatoarele autorizate sanitar-veterinar sau din supermarketuri. Si chiar daca ar fi un astfel de abator in zona, preturile de achizitie a carnii de la producatorii individuali sunt destul de mici, undeva la mai putin de o treime din cat ni se cere, de pilda, pe o friptura la restaurant.
Dumitru CONSTANTIN
