Luiza Rădulescu Pintilie

 

Pe o groapă de gunoi aflată aproape de centrul Ploieştiului se ridica, la începutul anului 1970, o modernă Sală a Sporturilor, devenită apoi un adevărat simbol al aşezării. Semnătura aceluiaşi arhitect – Gheorghe Dumitrescu – o poartă, peste timp, alte importante proiecte edilitare – maternitatea ploieşteană şi cunoscutul spital CFR (proiecte premiate la vremea respectivă), ansamblul de locuinţe din cartierul Ploieşti Vest, patinoarul din vecinătatea Sălii Sporturilor, sediul Conpet sau al Parchetului. Iar viziunea sa arhitecturală a căpătat forme şi în alte colţuri ale lumii, Palatul de Justiţie din Saraevo sau clădiri din Moscova regăsindu-se printre multele exemple.
Pe planşeta sa se află astăzi, unele până la cel mai mic detaliu, alte proiecte pentru Ploieştiul pe care îl iubeşte atât de mult şi care e convins că, realizate fiind, ar putea aduce bani şi faimă oraşului, dar şi vindecare oamenilor.

E ştiut că, sub trecerea timpului, oraşele nu au o evoluţie statică, redefinindu-se şi reinventându-se permanent. O asemenea lege a urbanizării o ştie pe de rost şi arhitectul Gheorghe Dumitrescu, cel în al cărui portofoliu profesional se află multe dintre realizările edilitare ale Ploieştiului- unele dintre ele devenite fără niciun dubiu simboluri arhitecturale ale aşezării, dar şi din alte colţuri ale lumii acesteia mari, nu numai din ştiinţa celui care a absolvit ca şef de promoţie studiile de specialitate, ci şi din seriozitatea şi profesionalismul cu care s-a raportat permanent la prezent, dar mai ales la viitorul proiectelor ce îi poartă semnătura.
Brezean prin naştere, ajuns azi la 80 de ani, recunoaşte că are drag şi iubire de Ploieşti, o iubire care l-a făcut ca oraşul acesta să nu coboare niciodată de pe planşeta sa, ba chiar să treacă dincolo de aceasta, în viziunea sa destinul edilitar al acestuia desenându-se continuu. De aceea, are acum pregătite-unele până la cel mai mic detaliu – câteva proiecte importante, care, imagistic şi funcţional, e convins că pot aduce schimbări în bine pentru Ploieşti şi ploieşteni. Iar noi adăugăm că orice administraţie care ar susţine coborârea lor de pe planşetă şi intrarea în prezentul şi în viitorul Ploieştiului a cărui devenire o manageriază nu ar avea decât de câştigat.
Să ne explicăm. Nu este niciun dubiu că o schimbare în bine cerută şi necesară pentru un loc cum este Parcul Municipal Vest – investiţie realizată cu fonduri europene şi care este, în prezent, departe de ceea ce aşteptau şi aveau dreptul să primească ploieştenii – ar putea aduce realizarea a două proiecte dintre cele gândite de arhitectul Gheorghe Dumitrescu. Cel dintâi dintre ele se referă la un modern centru social-cultural, care reuneşte câte 6 pavilioane pentru îngrijirea bătrânilor şi a copiilor, mai ales pentru cei dintâi existând în prezent lungi liste de aşteptare în azilurile aflate în funcţiune, pentru singurătatea şi bolile grave care îi macină, în judeţ. Iar celor 12 pavilioane ar urma să li se adauge ample spaţii recreative şi administrative, care să întregească acel climat „ de acasă” pentru copiii şi bătrânii ce vor fi integraţi în acest centru. În plus, în imediata vecinătate este gândită ridicarea unui ansamblu muzeal, profilat – pe nu mai puţin de 1600 de metri pătraţi – pe etnografie şi tradiţii, neuitându-se secţiile care să prezinte istoria prahoveană a „aurului negru”.

3-a-1-dec
Un al doilea proiect care vizează aceeaşi zonă a Parcului Municipal Vest se referă la crearea unui centru sportiv polivalent, de nivel olimpic – o adevărată bijuterie arhitecturală, dar şi o reală sursă de venit şi o oportunitate certă pentru un oraş ca Ploieştiul de a-şi consolida statutul european. Soluţii de proiectare dintre cele mai actuale, unele revoluţionare chiar, sunt avansate pentru realizarea pistelor destinate atletismului, patinajului pe suport de gheaţă artificială, hocheiului, ciclismului-velodrom, dar şi sporturilor de echipă (handbal, baschet, gimnastică, volei, tenis de masă, arte marţiale etc.), şi chiar pentru fotbal, ca alternativă la „Naţional Arena”, dată fiind apropierea de Bucureşti. Simplificând mult prezentarea proiectelor – din lipsă de spaţiu- mai adăugăm că sala pentru spectatori e prevăzută să aibă 30000 de locuri, ceea ce ar aduce Ploieştiului un loc de întâietate la nivel naţional, iar pentru o a doua etapă e gândită şi amenajarea unor spaţii hoteliere şi de servicii pentru sportivi – şi acestea aducătoare de venituri pentru oraş.
Şi fiindcă „Sala Sporturilor” şi patinoarul realizat în vecinătatea acesteia în Parcul Tineretului rămân între proiectele de suflet ale arhitectului Gheorghe Dumitrescu, un nou proiect vizează aducerea zonei în prezent, prin ridicarea unei piscine olimpice, pentru care există deja două variante conturate, iar studiul de fezabilitate este realizat, la solicitarea Primăriei Ploieşti, de către firma Archplan Atlas SRL, cea în care arhitectul Gheorghe Dumitrescu a adus alături acelaşi profesionalism şi aceeaşi iubire de Ploieşti împărtăşite de soţia sa – arhitectul Georgeta Dumitrescu, autoare a unor proiecte edilitare premiate la vremea realizării lor, şi de cei doi fii gemeni – Florentin Adrian şi Valentin – dar şi de o echipă extinsă de specialişti cu care lucrează, mulţi dintre ei de nivel universitar.
O reîntoarcere la un proiect mai vechi – datând tot de prin anul 1970 – o reprezintă şi o nouă etapă pentru Bazinul de Înot Vega, printr-un proiect de reamenajare şi recondiţionare, care nu ar mai impune organizarea unei licitaţii de proiectare – cu toate dificultăţile cunoscute, ci numai clarificarea situaţiei juridice a terenului.
Nu o dată am scris în paginile ziarului despre nemulţumirile privind oprirea activităţii la această cunoscută bază sportivă, de care sunt legate multe generaţii de locuitori ai Ploieştiului, aşa încât reluarea activităţii în spaţii moderne şi de siguranţă nu ar putea decât să-i bucure pe ploieştenii de toate vârstele.
Un bazin de înot (şi polo) cu 8 culoare, un alt bazin de înot special pentru copii (care se transformă în piscină pentru sărituri), tribune cu 700 de locuri, anexe pentru sportivi şi oficiali, staţie de filtrare a apei – toate acestea sunt deja gândite în forme şi desenate pe planşetă, dar şi pe harta unui viitor nu foarte îndepărtat al Ploieştiului. În planul detaliat îşi găsesc loc şi piste de karting (cu o lungime de 900 metri) – amplasarea departe de oraş, într-o zonă industrială neridicând probleme de poluare fonică, dar şi o arenă pentru rugby-sportul pe care l-a practicat şi de care a rămas legat în mod special arhitectul Gheorghe Dumitrescu.

3-b-1-dec
Iar dacă proiectele la care ne-am referit au, dincolo de dimensiunea lor edilitară, şi una vindecătoare a unor „răni” care ţin de urbanizare, de sistematizare, de imaginea şi patrimoniul unui oraş care se pretinde european, în viziunea arhitectului Gheorghe Dumitrescu îşi are loc bine definit şi o extinsă zonă de alinare a suferinţelor în cel mai adevărat sens al cuvântului, prin amenajări medicale complexe,realizate în jurul unui Spital de Pediatrie cu 300 de paturi – care lipseşte de mult timp reţelei sanitare prahovene, despre care s-a vorbit mult, s-a promis şi mai mult şi acum ar avea şansa să nu mai rămână la stadiul de dorinţă. Spaţii destinate chirurgiei infantile, terapiei intensive, dar şi însoţitorilor micilor pacienţi au fost desenate cu priceperea arhitectului, dar şi cu încredinţarea că orice caz medical este unul de maximă urgenţă când vorbim despre copii. Iar faptul că un studiu de fezabilitate este întocmit încă din 1991- în conformitate cu avizul Ministerului Sănătăţii II 9A-11478 din 16 martie 1990- ar putea fi considerat, credem noi, un prim pas important pentru demararea acestui proiect cu caracter de urgenţă şi pentru Ploieşti. Gândit pentru zona din imediata vecinătate a Spitalului Judeţean de Urgenţă- pe locul „ gropii” devenite de mulţi ani un trist simbol actual al Ploieştiului, acest complex medical ar reuni şi spitale profilate pe alte afecţiuni cu incidenţe în creştere la nivelul judeţului Prahova- Boli contagioase, TBC, Psihiatrie, secţiile cu asemenea specializări fiind „plimbate” în anii din urmă prin tot felul de clădiri dărăpănate din Ploieşti. Fără a pierde din vedere, în conturarea proiectului, nici relaţia sănătăţii cu mediul, arhitectul Gheorghe Dumitrescu fiind autorul unui amplu studiu privind reducerea poluării în Ploieşti. Mai mult decât atât, ar include şi un Liceu Sanitar pentru pregătirea a 1000 de cadre, şi dacă vom aduce în discuţie criza existentă la nivelul cadrelor medii prin plecarea acestora în străinătate, cred că am spus totul despre necesitatea existenţei unei asemenea unităţi de învăţământ medical în Prahova.
* * *
Pe planşeta arhitectului Gheorghe Dumitrescu, un viitor nu foarte îndepărtat al Ploieştiului este foarte clar desenat. Deschiderea pe care am simţit-o la o primă şi succintă discuţie purtată pe această temă cu primarul Adrian Dobre şi declarata sa intenţie asupra unei discuţii în detaliu, chiar săptămâna viitoare, cu arhitectul Gheorghe Dumitrescu ne fac să credem că acest viitor ar putea fi nu numai grăbit, ci chiar apropiat de prezent. Iar încredinţarea noastră este că Ploieştiul şi ploieştenii merită ca aceste proiecte să coboare de pe planşetă şi să îşi găsească loc în viaţa lor.