Florin Tănăsescu
Există momente în viața unui om când regretă amarnic că n-a plecat din țară cât era încă tânăr, ori a plecat, dar a aderat la vreo rețea infracțională sau, și mai rău, că nu s-a ridicat la înălțimea așteptărilor soacrei și a semenilor, candidând ca independent, dar neprinzând un loc în Parlament.
Un astfel de moment critic, cu rezonanțe epico – socristice, se va consuma la data de 12 decembrie, când independentul își dă seama că a făcut-o de oaie, irosind speranțele unei generații alcătuite din soață, soacră și niscaiva unchi cu care se judecă pentru niște teren. În acest context, pârlitul îi va scrie mult stimatei următoarele:
“Ai, dă soacră cu biciu-n mine ! Nătâng m-a luat fi-ta, nătâng am rămas și-n ziua de azi. Am intrat într-un familion de vază, care a crezut că face din mine om, dar am ajuns de ocara votanților. Mă simt precum un câine jigărit, care nu merită nici măcar să mai calce pragul casei în care e măritat. Pardon, însurat.
E adevărat, mamă soacră, că până și minoritățile conlocuitoare au prins ceva locuri în Parlament, suficient cât să–ți ia cu japca petecuțul de grădină din spatele casei, în care matale ai plantat, cu atâta trudă, trei napi și o țelină – produse eco pe care poţi să le duci la Budapesta. Numai eu am rămas prostul târgului. Și când te gândești că aș fi inițiat o lege prin care, la primăvară, terenurile să fie date arabilor ! Deci, dă soacră cu biciu-n mine !
Știu că, în aceste momente, de renumărare a voturilor, ți-ai fi dorit să ai un ginere precum Nicușor Dan ori o fiică pe care să o cheme Clothilde, dar soarta matale fu crudă de -astă dată. Nici măcar de-un frate vitreg, pe care să-l cheme Liviu Dragnea nu ai avut parte, vai de suflețelul tău!
Sunt, într-adevăr, de ocara familiei, fiindcă socră-miu – Dumnezeu să-l ierte, acolo unde își ispășește păcatele – a fost colonel la <<doi și-un sfert>> iar matale scoteai nasul în protipendada bucureșteană, la <<Majestic>>, în calitate de coloneleasă. Acum, praful se-alege de noi, fiindcă la Carrefour nu se dă nici măcar praf de copt <<pe caiet>>.
Dar, dacă există vreo consolare pe lumea asta, atunci îți dau un sfat: răsfoiește numărul de azi, 12 decembrie 2016, al revistei Click și caută la rubrica <<Bărbatul de la pagina a treia>>. Acolo e pozat Tăriceanu în slip, iar sub el e postat un anunț : <<Călin va îngroșa efectivul trupei de streptease Loco Boys>>, aia care dă spectacole de
8 Martie pentru cuconeturile care-l adoră, în paralel, și pe Fuego. Fă-i o aroganță, fiindcă a mai prins încă un mandat – firește, și încă un dosar penal, că nu se știe niciodată de unde sare iepurele, iar matale, în brațele cui aterizezi. Ai, dă soacră cu biciu-n mine, da’ măcar n-o pedepsi pe nevastă-mea. Ea nu are altă vină decât că s-a lăsat trombonită de mine. Oricum trebuie să recunoști că îmi asum cu demnitate înfrângerea și nu repet, la modul derizoriu, istoria. Adică nu strig ca apucatul, <<Ofelia, drgostea mea !>>. Deci, nu-ți vărsa năduful pe ea, zicându-i, precum poetul național A. Toma, <<La mănăstire, Ofelia!>>.
Eu mai stau pripășit pe meleagurile astea mioritice până la validarea rezultatelor alegerilor la Curtea Constituțională, apoi plec să culeg rocă de la poalele Vezuviului, pentru a-mi da doctoratul în tuf vulcanic.
Ai, dă soacră cu biciu-n mine !”
