Florin Tănăsescu
Chirăiala și mofturile în ceea ce privește alegerea premierului seamănă izbitor cu nazurile făcute de o fată mare, căreia mă-sa, tac-su, frac-su și alte rubedenii îi lansează întrebarea: “Fata mamii, ce-ai vrea tu ?”. Adică, de fapt când și cu cine are de gând să se mărite.
În acest context, site-ul “fatamarelamaritat.nu” – continuator al studiilor făcute de Alecu Russo și alții în ceea ce privește obiceiurile la politicienii români – dezvăluie, în premieră, întrebările și răspunsurile date de Klaus Iohannis ( pardon, de fata mare ) diverselor aroganțe venite din partea cui se-așteaptă mai mult sau mai puțin.
Iată-le:
“Fata mamii, ce-ai vrea tu ? PSD-ist să-ți dea mămica”/ – Nu, nu, mămico, nu ! Toată ziua-n teritoriu, Dragnea este derizoriu, nu, nu și iarăși nu !” . Iar pentru a da de înțeles contemporanilor că fata mare nu vrea sub nicio formă prim-ministru pesedist, postează și pe Facebook, ca să priceapă și rumânul, și moldoveanul și ardeleanul și Diaspora: “No, mather, never, never, never PSD. Pup pe toți ăia care îmbrățișați non-opțiunea mea politică”.
Sondajul continuă cu întrebarea repetată, de data asta de tată – poate să fie Vasile Blaga sau, de ce nu, de un fost responsabil cu propaganda socialistă, care se presupune că mai are ceva influență asupra odraslei lenevite deja în doi ani de mandat: “Fata mamii, ce-ai vrea tu ? PNL-ist să-ți dea tăticu?/ – Father, tare-aș vrea, dar Quintus și rana din pieptu-mi nu mă lasă”.
Intervine și frac-su lu nemăritata, care e trecut prin lume, făcând parte dintr-o rețea Loverboy încă nedestrămată de procurorii DIICOT din Nuremberg. Ăsta simte imediat care-i mersul vremurilor și încearcă Marea Azov cu singurul deget netăiat de recuperatori: “Auzi, fă! Da’ ce-ai vrea tu? Un prinț din Levant, îndrăgind vânătoarea?” Moment în care se lasă un ”Silent please”, ca la Rolland Garros, când servește Rafel Nadal. Iar subsolul paginii “cafatamarelamaritat.nu” precizează cu caractere mici, precum clauzele îndatoritoare pe viață de la bănci: Poporul român are dreptate când zice că și tăcerea e un răspuns.
Pe mai departe, punctul nevralgic al discuției pro măritat fata mare (de nominalizare a premierului) este atins atunci când, în pragul ușii apare însăși “mademoiselle chante blues”, Clotild Armand. Zice femeia “Mon cher Iohannis, mesdames et monsieurs. Maintenant, e tres bien să facem guvern de unioniști naționali, ca-n 1989. Fin’că la voi, la Romania, istorioara se repetă premiere fois tragic – a se vedea excluziunea lui mon mari din USR – et apoi dezarmant. Numirea mea ca premiereasă poate să facă pace între două dobitoace, adică între capră și varză”. Apoi, cu glas șoptit, cât să audă doar Iohannis: “No
woman, no cry, tăntălăule!”.
Moment în care un murmur se-aude tot mai tare prin munți și văi: “Ultima
soluție/ Înc-o Revoluție”.
