Florin Tănăsescu
Țara e angrenată, în aceste momente, pe trei fronturi: lupta împotriva alimentelor nesănătoase, lupta cu clasa politică și răzbelul cu ea însăși.
A la guerre comme a la guerre, au zis, la o votcă, prin Paris, Michael Aoun și Samir Geagea, care s-au împăcat după ce-au făcut praf Libanul prin anii 70. A la referendum, ca la referendum, zic, azi, numiții Iohannis și Dragnea, iar țara e deja la pământ.
A la vier comme a la vier, a fost vorba unuia din anii ’90, care a concluzionat că, de-atât stat cu ochii la “Sclava Isaura”, peste 30 de ani, românul va deveni robul televizorului, uitând să mai ducă şi scroafa la vier. Și nu erau nici Brucan și nici Petre Roman. Boală de care se poate molipsi chiar și Prințul Charles, la o adică, dacă mai umblă teleleu prin spațiul mioritic.
A la guerre comme a la guerre, că țara, înarmată până-n dinți cu tablete și smartphonuri, duce un război surd cu numitul Soroș, care și-a scos copiii de suflet la înaintare prin Piața Universității și prin alte locuri de interes național: Bumbești – Livezeni și mina de la Paroșeni. În rest, războiul cu ungurii e pe silent, iar în ceea ce-i privește pe Frații Grimm de peste Prut, rakeții și moldovencele cu minijup pot să mai aștepte o țâră, că nu dau năvală turcii.
A la vier comme a la vier, fiindcă, de bună voie și nesilită de nimeni, țăranca româncă – altfel cu veleități de mare doamnă când se trezește prin mall ori la Cinema City – înainte de a da drumul găinilor în ogradă, vacii în bătătura vecinului sau boului în studiourile televiziunilor, apasă pe telecomandă și cască gura la prostiile debitate de Cătălin Botezatu și alții de-o teapă. Vorbe pe care, deși nu le crede, le acceptă, socotind fără temei că ele se vor produce chiar și când va trece pragul vârstei de 70 de ani. Chit că nu a auzit în viața ei de Sburătorul lui Heliade, dar știe din surse sigure că va trece trupa de stripperi pe uliță.
A la guerre, comme a la guerre și la serviciu. Fiindcă, pe de o parte, e războiul de gherilă dus de subalterni cu șeful, iar în plan secund, contrele ideatice “Las’ că-i bună grațierea !” vs „Ce amnistie? Să putrezească infractorii în pușcării!”. Ambele spuse cu autoritate de lucru judecat, deși prea puțini dintre corporatiști știu care-i diferența între amnistie și grațiere.
A la vier comme a la vier, fiindcă, telespectatoarei de la bloc îi place să fie trombonită cu vorba și imaginea. De exemplu, de Cătălin Radu Tănase, care îi explică Andreei Esca și altora următoarea speță: “Iată, pe această trecere de pietoni din București, dacă un nebun gonește cu 100 de kilometri pe oră, nu mai rămâne nimeni viu”. Andreea: ”Și șoferul unde e acum, Cătălin?”; Radu Tănase: “Prin Baia Mare, își face plinul la rezervor”.
A la guerre, comme a la guerre, a la vier, comme a la vier, că a intrat în horă și Tăriceanu; are și el ceva de spus de la înălțimea spiritului tânăr care zace într-un trup pe care nu-l pot cuprinde nici munții. Nația pune botul la toate tromboanele, nouă ne e din ce în ce mai dor de „Sclava Isaura“.
A la guerre, comme a la guerre, a la vier, comme a la vier.
Numai că, purceaua-i moartă-n coteț.
