Sf.Evanghelie de astazi cuprinde doua intrebari fundamentale pentru viata oamenilor de totdeauna. Un invatator adica un invatat al acelei vremi a venit la Iisus si l-a intrebat „Invatatorule, ce sa fac sa mostenesc viata vesnica ?”. Aceasta intrebare a mai fost pusa Mantuitorului cu un alt prilej. Tanarului de atunci i-a raspuns: „Pastreaza poruncile lui Dumnezeu”. Invatatorului de astazi nu i-a raspuns direct ci l-a intrebat: „Ce scrie in lege ?” Iar cand invatatorul a zis „Sa iubesti pe Domnul Dumnezeu din toata inima si din tot sufletul tau, iar pe aproapele tau ca pe tine insuti”, Domnul a adaugat „Drept ai raspuns. Fa aceasta si vei fi viu”.
Talcuirea raspunsului la prima intrebare este implinirea iubirii de Dumnezeu si de oameni. De vrei sa ai viata trebuie sa tinzi prin iubire spre izvorul ei, adica spre Dumnezeu. Dar aceasta nu in chip abstract, teoretic, numai cu vorba, ci prin faptele tale. Iar dovada iubirii de Dumnezeu se arata prin iubirea de oameni. Viata de veci, nemurirea si fericirea eterna, se dobandeste prin daruirea fragmentului tau de viata pentru binele altora. In binele pe care-l faci semenilor tai stau picurii vietii de veci. Dar sa incercam raspunsul la cea de-a doua intrebare, caci auzind cuvintele Mantuitorului la prima intrebare legiuitorul a pus-o pe cea de-a doua „Cine este aproapele meu ?”. La aceasta Mantuitorul ii raspunde cu binecunoscuta pilda a „Samarineanului milostiv”, pilda luata de Domnul nostru Iisus Hristos chiar dintr-o intamplare a acelei vremi.
Ar putea cineva sa spuna ca daca aproapele nostru sunt toti oamenii este cu neputinta sa-i iubim si sa-i ajutam la fel. Dar acest lucru nu il cere nici Dumnezeu de la noi. El asteapta ca atunci cand vedem pe cineva in suferinta sa nu ne intrebam daca este sau nu din neamul nostru, din categoria sau din culoarea noastra ci sa mergem de urgenta si sa-l ajutam ca pe un frate al nostru mai mare, ca pe un suflet de om.
Insusi Mantuitorul ne-a invatat ca porunca iubirii de Dumnezeu si fata de aproapele nostru are mai multe trepte. Daca am voi sa prezentam printr-o imagine gradele iubirii fata de oameni le-am putea asemana cu undele pe care le face o piatra aruncata intr-un lac. Unda cea mai apropiata de locul unde a cazut piatra este mai mare si mai puternica dar din ea se dezvolta celelalte unde. Prima unda o putem asemana cu iubirea ce exista intre parinti si copii. Urmeaza apoi unda iubirii celor ce lucreaza impreuna: rude, colegi sau cei din neamul nostru. O alta unda simbolizeaza iubirea fata de ceilalti oameni si manifestarea ei prin ajutorare atunci cand se afla in suferinta. Unda cea din urma reprezinta iubirea de vrajmasi. Iisus Hristos ne-a invatat sa iubim si sa fim milostivi si fata de vrajmasi. El este Samarineanul cel milostiv, cel care a venit in cursul istoriei omenirii si ne-a ridicat din prapastia in care ne-au aruncat pacatele noastre. El a lasat „vinul si untdelemnul” sfintelor si dumnezeiestilor Taine, care sa ne vindece mereu ranile pricinuite de pacatele noastre. El ne-a incredintat in grija unei minunate si binefacatoare „casa de oaspeti” adica sfintei Biserici, care ne ingrijeste permanent si ne lumineaza viata de fiecare zi. El a primit moartea pe cruce pentru ca noi toti sa ne invrednicim de nemurire. Drept aceea sa ne purtam in asa fel incat toata lumea sa stie ca suntem ai lui Hristos, Samarineanul nostru cel milostiv si Mantuitorul sufletelor noastre in veci de veci Amin.
Preot Stefan SAVULESCU
