Florin Tanasescu
Țară, cândva erai o puștoiacă şi aveai sânge de viperă. Da, da, tu, tu, mi-ai răscolit sentimentele atunci, în ‘68, când te-ai contrat invadării Cehoslovaciei, iar eu – și alți fraieri, leat cu mine – cu căciulile pe frunte, mândri, nevoie mare ! – stam de veghe ca un munte, în curbura arcului carpat. La vremea aia eram fecior la tata. Hei, ce soare și avânt !
Iubită maică, mulți te-au dușmănit că ești neam blagoslovit, iar azi, ce-mi văd ochii ? Că te-ai ramolit! Trecut-au anii, țară, ca nori lungi pe șesuri, și aud cum „latră“ fiii-ți la luna altui cer: fie al lui Soroș, fie al lui Putin. Că așa stă treaba, nu ? Adică ăsta-i mersul zilei de azi – de la fiecare corporatist după necesități, fiecărui membru pesedist după nevoile pensionarilor.
Maică, azi ești neam de scăpătat. Te-ai sclerozat în asemenea hal, încât ai ajuns cerșetoarea de la capătul podului UE, în jurul căruia se-nvârt toate fondurile europene. Bașca faptul că ai rămas și paralizată în proiect, cum zic filozofii crescuți la sânu-ți, iar zgârcită cum ești, nu ai mișcat nici măcar un deget atunci când a fost vorba să dai un bănuț, acolo, din economiile lui Sorin Ovidiu Vântu spre a trece înapoi – peste Dunăre – “Cumințenia Pământului”, așa-i? Că pod aveai, statuile lui Anghel Saligny stau dovadă.
Ce te legeni, țara mea, fără ploaie, fără avânt, fără pensii la pământ ? Fiindcă, după ce-am stat cu capul pe bogățiile noastre de uraniu ( aurul e-ngropat cu Stalin cu tot, înțeleg !), azi am învățat să fim netrebnici? Așa ți-ai crescut odraslele ? Să ștepte pomana din cer – subvențiile la motorină – iar dacă nu plouă, fermierii să tragă o–njurătură printre dinți: “ Cerul Mării !”. De-aia-ți zic că aud cum latră neamul la Dumnezeul altui cer.
Puștoaico de-altădată, cu sânge de viperă, explică-mi și mie, ca la patrioți- mai exact ca la proști – că sunt depășit de evenimente, cum te-au făcut printr-un upercut, căruia i se zice normă europeană, care bate cutuma națională, de-ai ajuns să dai condamnări de 21 de ani pentru cineva care a organizat o gală, iar violatorii și ăia care omoară prin cruzimi scapă cu cinci ani de suspendare ? De-ai ști ce rău îi pare lui Râmaru că n-a apucat vremurile astea !
Puștoaico, erai fecioară între sfinți și mândră-n toate cele ! Purtai cu mândrie fotă și basma, fără să fii îmbrobodită, iar azi te văd dându-te în bărci pe micul ecran, ca proasta-n târg, considerând că e ok să te dezbraci în văzul tuturor și să-ți pui straiele pe tine numai de Ziua Iei !
Puștoaico, eu eram mai tânăr și mai prost pe vremuri, iar tu aveai sânge de viperă. Mi-ai înșelat amintirile.
O singură-ntrebare: Unde te duci, când îți revii ?
