Nicoleta Dumitrescu
Având strânse, în dosare, toate aspectele care au făcut , în ultimii ani, ca mulţi aleşi – fie locali, fie din Parlament- să aibă probleme cu legea, acum, cei aflaţi la putere consideră că, în sfârşit, a venit vremea să se facă dreptate. Aşa că, în vederea modificării “ în bine” a ceea ce a fost prost, au început să fie scoase de la sertar actele normative care au tot dat bătăi de cap unora sau altora. Iar ultimul exemplu este legislaţia care vizează conflictul de interese, modificările care se vor a fi aduse fiind pe post de… reparaţii morale, în accepţiunea unora.
Mai trist este însă modul prin care iniţiatorii încearcă să-şi justifice modificările, cea mai de senzaţie fiind explicaţia oferită de către preşedintele Comsiei juridice din Camera Deputaţilor – Eugen Nicolicea: “Evident, dacă îţi angajezi o rudă proastă în dauna unui tânăr care este competent, este un prejudiciu pentru că ulterior activitatea instituţiei merge mai rău. Dacă alegi o rudă genială care a luat premiul Nobel în dauna unui prostălău care nu e rudă cu tine, evident că nu e niciun conflict de interese”.
Astfel, care va zică, de acum încolo, lupta pentru ocuparea unor posturi călduţe pe lângă aleşi se va da între geniali şi prostălăi!
Dar, cine le va testa inteligenţa şi unora şi altora ? Pentru că, oricum, indiferent cum s-ar farda termenul conflict de interese, până la urmă, se va vedea, tot interesul va purta fesul aleşilor!
Pe de altă parte, în aceste condiţii se va ajunge ca prostălăii să devină, peste noapte, genialii… genialilor, în condiţiile în care vor putea să ocupe anumite funcţii pe lângă tăticuţi, mămici, unchi, mătuşi, fini, năşici sau alte relaţii de rudenie sau de prietenie.
Însă, de ce nu ar mânca şi rubedeniile unora sau altora o pâine albă şi caldă dacă se poate? De ce nu!
Însă, dacă se trece cu atâta uşurinţă, prin intermediul unui condei, asupra înţelegerii termenului de conflict de interese, să ne mai mirăm de ce, şi prin alte funcţii, mai înalte, sunt instalaţi prostălăi pe post de genii? Nu, nu trebuie să ne mai mirăm, dar efectul acestor numiri, care în ultimii ani a ajuns o practică, se vede şi cu ochiul liber.
Concret, câte lucruri bune nu au fost întoarse pe motiv că au fost moştenite, câte aşa –zise reforme nu au îngenuncheat proiecte şi idei cu adevărat revoluţionare, în câte situaţii nu s-a bătut pasul pe loc din cauza birocraţiei? Şi lista poate continua.
Pe de altă parte, în toată această avalanşă de modificări şi de punere în practică a unor proiecte care sunt considerate revoluţionare, unele “genii” n-ar trebui să-i creadă pe ceilalţi “tăntălăi”. Nu de alta dar, se ştie, pentru cine sapă groapa altuia există riscul să cadă chiar el în ea!
