Nicoleta Dumitrescu
Dintre evenimentele care sunt incluse la capitolul „numai nouă, românilor, ni se putea întâmpla aşa ceva”, situaţia care, cu siguranţă, le va detrona pe cele consemnate deja va fi moţiunea de cenzură ce va fi supusă votului mâine. Şi asta deoarece a doua cea mai mare clădire administrativă din lume, aşa cum este Palatul Parlamentului, va fi martora evenimentului unic – cel puţin în România, nu se ştie dacă şi din UE – în care se va supune votului o acţiune în care unii dintre miniştri, care sunt şi parlamentari din partea puterii, vor avea ocazia, prin votul pe care îl vor exprima, să-şi dea singuri la picioare, prin autoexcluderea din echipa guvernamentală!
Practic, s-a ajuns în postura în care principalul partid aflat la putere a ajuns să declanşeze o criză politică fără precedent, în contextul în care aceasta a pornit de la rezultatele unei presupuse evaluări a activităţii miniştrilor şi a premierului, având ca punct culminant neaşteptata urcare pe eşafod a lui Sorin Grindeanu. Un Sorin Grindeanu care, deşi iniţial părea că a ieşit modelat din mâinile teleormăneanului Dragnea, ghidat în permanenţă de către acesta inclusiv atunci când trebuie să deschidă gura şi pe ce temă, acum pare că s-a clonat în portavocea acelora care, cel puţin în PSD, nu mai vor să fie dictatură şi presiuni.
Fără să existe cineva care să spună de la ce a pornit de fapt războiul, urcat până la cea mai înaltă treaptă – cea guvernamentală, rupt în două, PSD se află, cel puţin astăzi, în faţa celei mai lungi nopţi – a cuţitelor lungi! Şi asta deoarece mâine se va afla, pe de-o parte, cât de uşor se poate trăda, dar şi până unde se poate merge pentru a ţine strâns, în mâini, puterea. Întrucât, dincolo de tot şi de toate, lupta este, până la urmă, pentru putere, având în vedere că nici n-a trecut jumătate de an de când electoratul a fost chemat la urne.
Oricum, a sânge, a haite care de-abia aşteaptă să se atace între ele, deşi stăpânesc acelaşi teritoriu, miroase de ceva vreme nu doar în PSD, ci şi în celelalte formaţiuni politice parlamentare, ai căror membri au mereu ceva de împărţit, mai ales funcţii.
Cum însă puterea dezumanizează, s-a ajuns ca „fraţii” din acelaşi partid să-şi scoată unii altora ochii de dragul de a-şi păzi spatele şi pentru că, până la urmă, totul costă!
Cert este că, iată, România îşi mai scrie în istoria actuală o serie de pagini la care, cu siguranţă, nimeni nu s-ar fi gândit că le va trăi: una în care liderul principalului partid aflat la guvernare îl contestă pe premierul pe care el însuşi l-a girat, iar noţiunile de coleg şi membru de partid au alte conotaţii, strict legate de apartenenţa la o cauză văzută numai dintr-un anumit punct de vedere. Ce zice electoratul, inclusiv al PSD, despre tot ceea ce se întâmplă acum la Bucureşti? Cu siguranţă că unii se închină, sperând că după noaptea în care se vor ascuţi cuţitele lungi se va găsi o soluţie pentru a se putea merge mai departe, şi mult mai bine, aşa cum de altfel s-a promis inclusiv în… Programul de guvernare!
