Acest fericit a trăit pe vremea împărăţiei lui Teofil, cel care ura pe Hristos şi lupta împotriva icoanelor. Părinţii sfântului duceau o viaţă strălucită, pentru că erau patricieni şi drept-credincioşi. Fiind crescut bine de părinţii săi, Vasile şi Evdochia, a fost cinstit de împăratul Teofil cu dregătoria de candidat şi a fost pus serdar mare peste oşti, întâi în Capadocia, după aceea în ţara harsianilor. Fiind el cumpănă dreaptă şi dreptar, care păzea toată îndreptarea, făcea multe milostenii în toate zilele, şi ajuta pe văduve şi pe săraci. În scurte cuvinte, se purta şi făcea tot felul de bunătăţi. Dumnezeieşte vieţuind, şi căzând într-o boală trupească, şi-a dat sufletul la Dumnezeu, iar robii lui, împlinindu-i voia, l-au îngropat cu hainele lui cu care era îmbrăcat, fiind mărit de Dumnezeu cu multe minuni. Şi s-a făcut mutarea moaştelor sale la Bizanţ, în şase zile ale lui iulie; iar sfânta sa adormire, în 31 de zile ale aceleiaşi luni.
