Luiza Radulescu Pintilie
Între toate neliniştitoarele ştiri care ne bombardează mintea şi sufletul de la primele ore ale dimineţii şi până târziu în noapte, una singură pare a face excepţie, la început de septembrie,deşi nici aceasta nu rămâne până la ultima silabă o veste cu totul bună: cel mai secetos deşert al planetei – din ţara al cărei nume, Chile, înseamnă „ unde se termină pământul” – a înflorit în ultimele zile, aşa cum se întâmplă doar la câţiva ani şi numai după ce, în primăvară, inundaţii puternice au scos apele din matcă. Dar înflorita imagine a întinderii aride se pierde, repede, sub umbra informaţiilor ce aduc din toate colţurile pământului veşti tulburătoare despre războaie, foamete, sărăcie, criminalitate, boli, droguri, atentate, cutremure şi incendii devastatoare, teribile accidente ce îndoliază cerul, pământul sau apele. Şi nimic nu rămâne prea departe de noi, fiindcă răul are perfida pricepere să şteargă graniţe, iar mai nou să treacă pe lista dezastrelor, de-acolo de unde sunt risipiţi prin lumea cea mare, aproape de fiecare dată cel puţin un român.
Septembrie ne dă primele semne de toamnă, deşi meteorologii susţin că vara va curge, înseninată şi caldă, până spre octombrie. Dimineţile şi-au răcorit şi îşi întârzie deja luminările, serile aduc înfiorările câte unui vânticel cu miresme de struguri copţi şi frunze arămite şi foşnitoare. După ministrul Agriculturii, ne aşteaptă o toamnă bogată, cu recorduri agăţate în pălăriile uscate ale florii soarelui şi în spicele de grâu şi de orz. De altfel, dinspre declaraţiile guvernanţilor, doar toamna aceasta ne mai desparte de… raiul bunăstării şi, cel mult, începutul de iarnă, altfel din ianuarie 2018 tot vor curge spre noi pensii şi salarii mărite, alocaţii şi indemnizaţii majorate, taxe micşorate, scutiri, recalculări şi modernizări. Ce nu s-a făcut până acum e ca şi făcut pe hârtiile pe care îşi desenează strategiile cei de la putere, ori în atacurile opoziţiei care abia aşteaptă să-i ia locul, încât te şi întrebi de ce, dacă se pricep atât de bine iar totul este aşa de uşor, nu-şi ţin niciodată promisiunea?! A ajuns să fie mai sigur că dacă, după vechi credinţe populare, înfloresc în septembrie ciulinii ne aşteaptă o toamnă lungă şi frumoasă decât controversatele ordonanţe guvernamentale în care se războiesc nu numai taberele politice, ci şi ei toţi, laolaltă, cu viaţa noastră . Fiindcă ce auzi seara, cu urechile tale, la televizor şi te face să adormi liniştit că, în sfârşit, lucrurile încep să se aşeze, se răstoarnă cu totul la trezire, bulversându-ţi şi mai mult viaţa şi speranţele. Schimbătoare ca vremea au devenit, de mult timp, şi vremurile pe care le trăim, năpustindu-se asupra noastră nu numai arşiţa, grindina ori potopul cerului, ci şi vijeliile neînţelegerilor fără de sfârşit ale celor pe care i-am votat să ne conducă şi pe timp bun, şi pe furtună. În satul copilăriei mele, la culesul din septembrie al strugurilor, bunicii mei lăsau mereu ultimul butuc încărcat de rod, drept mulţumire lui Dumnezeu că i-a ţinut sănătoşi ,să se bucure de munca lor, dar şi pentru păsările flămânde ale cerului. În curtea casei noastre, buna mea mamă lasă şi acum, pe ultima coardă a fiecărui rând , aşa cum a învăţat acasă, „strugurele lui Dumnezeu”. Numai guvernanţii – indiferent cum s-au numit şi se numesc ei – par hotărâţi să jecmănească ţara aceasta până la ultimul bob , fără de frică de Cel de Sus şi cu atât mai puţin de voturile celor care i-au înscăunat! Şi cu cât îşi trâmbiţează mai tare şi mai senin zbaterea pentru noi, cu atât pare că de fapt se străduiesc să ne convingă că nu degeaba se spune că intenţiile bune pavează drumul spre… iad.
Început de toamnă şi de an bisericesc, septembrie e luna care are drept simbol safirul – piatra încrederii, a înţelepciunii, a loialităţii, a bucuriei, a credinţei, şi a speranţei. Oare când vom putea găsi, dincolo de cifrele scrise, când aliniat, când scălâmbat, de minştrii mai prezenţi prin studiourile televiziunilor decât în propriile birouri, şi motive să trăim cu adevărat o toamnă a încrederii, a înţelepciunii, a loialităţii, a bucuriei, a credinţei şi a speranţei ?!
