Acest Sfânt era fiul lui Pamfil şi al Mariei din cetatea Sinope, pe malul Mării Negre. Şi încă din fragedă vârstă făcea minuni mari cu darul Sfântului Duh. Şi a petrecut făcând minuni până la sfârşitul vieţii sale. I s-a arătat şi sfârşitul muceniciei ce era să vină, că a venit un porumbel şi a şezut pe capul lui şi i-a pus cununa, grăind omeneşte: „Pahar ţi s-a amestecat şi trebuie să-l bei”. Pe care pe deplin s-a învrednicit de l-a băut, în zilele împăratului Traian (către anul 101), luând sfârşit prin sabie şi prin foc. Şi după mutarea lui către Domnul a făcut multe minuni. Tot în această zi, se face pomenirea Sfântului Foca grădinarul. Acest Sfânt era din Sinope, cetate veche şi vestită lângă Marea Neagră. Avea meşteşug grădinăria, la care ostenea şi lucra, iar cu ce agonisea avea mare grijă să-şi înfrumuseţeze sufletul. Pentru aceea nu s-a ascuns, ci s-a vădit ca o slugă adevărată a lui Hristos către ighemonul care era atunci. Şi venind ucigaşii, au găzduit la casa celui pe care îl căutau. Primindu-i şi odihnindu-i i-a întrebat cine sunt şi cu ce trebuinţă au venit în cetatea lui. Aceia îi spuseră taina, ca ei căutau pe Foca, pentru a-l chinui. Şi dacă a auzit sluga Domnului acestea, făcându-şi gătirea mormântului, s-a vădit pe sine la cei ce-l căutau, iar lor li s-a făcut milă. Dar el îi rugă să îndrăznească a înfăptui porunca pe care o aveau şi, tăindu-i capul, s-a adus curata jertfă înaintea lui Dumnezeu.
