Lucian Avramescu
Eu încă-ți spun același bună seara
În lumea asta ce se stinge amplu
Cum ar muri al lunii felinar
Eu încă-ți spun același bună seara
Sub riscul de-a ți-l spune în zadar
Același bună seară dimineața
Când tu veneai cu trenul tău din munți
Și ne găseam cu fiece venire
Un pic, imperceptibil, mai cărunți
Am învățat, când se stingea junețea
S-avem și ceva timp să mai vorbim
Eu mai întâi te-am mângâiat în versuri
Și în silabe te-am chemat să fim
Azi au murit cuvintele cu totul
Iubirea-i parcă toată de-mprumut
Și tu nu mă mai ai ca-ntotdeauna
Și eu nu-mi amintesc că te-am avut
În lumea asta ce se stinge amplu
Și moare-n nopți al lunii felinar
Eu încă-ți spun din beznă bună seara
Sub riscul de-a ți-l spune în zadar
(Din viitorul volum
„Poezii nu numai de iubire”)
