Sfântul Mina s-a născut în Nakiyos, în apropiere de Memphis, în prima jumătate a secolului al III-lea. Rămâne orfan pe când era copil. Tatăl i-a murit când avea 11 ani, iar mama sa a murit la doar trei ani după acesta. Intră în armata imperială, însă, pe 23 februarie 303, când Diocleţian a emis primul edict de persecutare a creştinilor, părăseşte armata şi se retrage în deşert, dedicându-se vieţii ascetice. Aici îl va întâlni pe Sfântul Macarie Egipteanul care îi va spune: „Ce cauţi între cer şi pământ, Mina, de unul singur? Locul tău este în mijlocul mulţimii, ca să ia aminte toţi la cuvintele şi la faptele tale. Ai schimbat o haină de ostaş cu alta, atunci sfârşeşte pe câmpul de luptă, ca să înviezi ca un învingător fără sabie”. Sfântul Mina împlineşte cuvintele Sfântului Macarie, părăseşte desertul şi ajunge în Cotyaeum, cel mai apropiat oraş de deşertul în care vieţuise. Aici avea loc o serbare în cinstea zeilor. Sfântul Mina mărturiseşte că este creştin în faţa celor ce cinsteau zeii, motiv pentru care este luat de soldaţi şi dus înaintea prefectului Pyrrhus. Pentru că a refuzat să se lepede de credinţa în Hristos, i s-a tăiat capul. Datorită unei minuni săvârşite de Sfântul Mina, creştinii văd în el şi un ocrotitor al celor păgubiţi.
