Împăratul Maximian, pe când se afla în cetatea Nicomidiei, aflând de numărul mare de creştini din aceasta, a pus la cale exterminarea lor în apropierea Praznicului Naşterii Domnului. Împăratul, ştiind că toţi creştinii se vor strânge în marea biserică din Nicomidia, a poruncit ca biserica să fie înconjurată de lemne uscate, cărora soldaţii să le dea foc. Sfântul Antim, episcopul Nicomidiei, a adunat în biserică tot poporul lui Hristos, a prăznuit împreună cu ei şi i-a învăţat adevărata credinţă. Soldaţii au înconjurat biserica şi nu au mai permis nimănui să iasă din ea și au aprins lemnele aşezate din timp. Potrivit tradiţiei, 20.000 de oameni au dobândit cununa mucenicească, înălţând cântări de laudă lui Dumnezeu. Toţi aceştia au luat mucenicia la anul 302. Prin mila lui Dumnezeu, Sfântul Antim a scăpat nevătămat, ca să fie de folos şi altora. A adus prin Botez pe mulţi la Hristos şi, după ce a fost mult chinuit, s-a mutat la Hristos.
