Florin Tanasescu
Întoarce-te la tine acasă, acolo unde, altfel, ţi-este locul, Iisuse: pe cruce ! Că ne-am cam săturat și de urări de bine și de leru-i ler și de tot ceea ce, chipurile, au fost magie și mister. Gata, ne-ai cam plictisit – eu, unul, chiar am obosit – să tot aud de iesle, magi, de “ Astăzi s-a născut Hristos!”. Repetiţiile – chiar și din an în an – , devin supărătoare, ca să n-o zic pe șleau: sâcâitoare.
Go home ! – îţi zic și eu, îţi zicem toţi – în ăst limbaj universal, ca să-nţelegi cam cum stă treaba: Ne vin în vizită acum, în prag de Anul Nou, oaspeţi de seamă, de departe, hăt, de peste – Ocean, iar nu de-aci, de-aproape, de pe la Marea Galileii. Și, sorry, nu-i loc și pentru tine la masa mea. Poate la anul, dar să-ţi faci, rogu-te Doamne, rezervare mai din timp, fiindcă oferta de credinţă este limitată.
Și-n sufletele noastre este, pe zi , pe an ce trece, aflux de Marea Moartă.
Te du, deci, pe la casa ta, și stai cuminte acolo, sus, pe cruce. Nu-ţi face griji, n-o să te uit. Aduce-mi-voi aminte de tine în clipe de restriște: la vreun cutremur, inundaţii, vijelii și ori de câte ori soarta potrivnică-mi va fi.
“ Te du, Isuse, dormi pe-afară, sub vreun tufiș însingurat !”, mi-aduc aminte că te-a îndemnat, cu ceva vreme-n urmă, cineva. Ascultă-l, așadar, măcar acum . Al câtelea ceas să fie ? Al unsprezecelea, al doisprezecelea ? Că zău, prea ai dat târcoale pe a mea reţea de socializare. Și chiar m-ai cam stresat cu postere în care apăreai pe Instagram mai des decât Ronaldo sau Messi – dumnezeii noștri de fiecare zi. În plus, ţi-am dat chiar share și-am trâmbiţat cu likeuri a Ta născare. Deci, te făcui vedetă, deci ce mai vrei Tu de la mine, ce aștepţi Tu de la noi ? Viaţa de Apoi ?
Și, fiindcă ANM anunţă vreme frumoasă în continuare – practic cu mult soare -, Go Home, Isuse ! Sunt rare autobuzele ? N-ai bani de taxi ? Ia o bicicletă și pedalează, Fiule! Ne lasă în durerea noastră, cât mai rapid. Termenul limită să pleci din ţară este a doua zi de după Bobotează.
O, nu-ţi fie teamă că te latră câinii, când pedalezi, ci la oameni să iei seama ! Adică la fariseii care, la mișto, și acum vreo două mii de ani, și azi, și peste alte două mii, strigat-au, urlă şi te vor huli pe Tine: ” Fiule, vezi că ţi s-a dezumflat lanţul de la bicicletă”. Prietenește, îţi dăm un sfat: Să nu Te pună știi tu bine cine să le răspunzi că ai fi “ Calea , Adevărul, Viaţa”, că -s ocupaţi cu făcut piaţa. N-au timp de tine. Eventual, la câte-o pantă – și multe Golgote-ţi va fi dat să urci, pe mai departe-, să schimbi și pinionul . Și gâfâind, poate mai ai un pic de suflu, să-l rogi pe Tatăl Tău : “Iartă-i Doamne, că nu știu ce fac !”.
Te văd la ușă, gata de plecare. Îţi dau, la despărţire, un pont: Nu-n zilele lui Ponţiu Pilat ai fost mai răstignit decât ieri, azi, mâine și-n zilele ce-n anii viitori or să vină.
Hai pa, ne întâlnim peste vreo trei luni, la Învierea Ta !
Și, să nu uiţi: să îmi aduci–napoi și bicicleta. Că-i a mea !
