Luiza Rădulescu Pintilie
În emoţia aceastei dimineţi, poate nici nu vor auzi cum sună clopoţelul intrarea la orele de curs din ultima zi în care mai sunt elevi de gimnaziu în cunoscutul colegiu ploieştean „Mihai Viteazul”.
Dar, cu siguranţă, într-o zi îşi vor aminti şi vor retrăi cu mult mai profund ceea ce acum trece pe lângă sufletul şi înţelegerea vârstei lor, copilăreşti încă, sub tăvălugul atâtor trăiri, al întrebărilor rostite ori nerostite, al unei candide şi fireşti inconştienţe de moment, al unui roi de visuri, al unei grăbite aşteptări de a creşte mari şi stăpâni pe destinul lor. Şi, oare, nu a fost aşa cu fiecare generaţie de absolvenţi , şi oare nu în amestecul acesta de sentimente stau chiar frumuseţea, emoţia şi profunzimea unor asemenea momente, cărora abia în timp li se va reconstitui, deodată cu înţelepciunea maturităţii şi a lucidităţii, forţa cu care au înscris lăuntric, cu ani în urmă, amintiri aproape de neşters ?! Fiindcă tot ceea ce vor trăi astăzi cei 29 de elevi ai clasei a VIII-a E- profil Engleză de la Colegiul Naţional „Mihai Viteazul” în ultima oră de dirigenţie va fi altfel decât în oricare alta dintre multele ore de dirigenţie din cei patru ani de gimnaziu ce rămân în urmă şi vor fi la fel mai ales nu pentru azi, nici pentru mâine, ci pentru viaţa întreagă pe care o are înainte fiecare dintre ei şi către care îşi ia zborul. Şi nici pentru profesoara dirigintă Loredana Cristina Dicu (în foto – alături de elevii săi, a treia din stânga) nu va fi la fel momentul în care va striga în această dimineaţă catalogul. Nume după nume de elevi din prima promoţie de gimnaziu cărora le-a fost dirigintă, urcând odată cu ei – după experienţa multor ani ca dirigintă a unor clase de liceeni- pe un drum care nu a fost totdeauna drept, dar străduindu-se, după cum ne mărturisea, să respecte pentru fiecare elev în parte îndemnul lui Confucius:” Spune-mi şi voi uita, arată-mi şi poate îmi voi aminti, implică-mă şi voi înţelege”. Şi a ales să îi implice, iar acum încearcă bucuria de a-i fi văzut, în trecerea celor patru ani, cum au învăţat cu fiecare zi mai mult nu numai din cărţi şi de la profesorii lor, dar şi unii de la ceilalţi. Cu certitudine, chiar dacă au mai trăit asemenea momente în cariera lor de dascăli, altfel li se va părea această oră specială şi celorlalţi profesori care au predat la clasă şi deopotrivă directorilor colegiului – profesorii Gabriel Ţaga, Daniela Lambru şi Ion Oprescu-cu toţii înrădăcinând, simbolic, cu fiecare nouă generaţie, pe cunoscutul Bulevard cu castani al Ploieştilor, şi un falnic copac al învăţăturii şi al învăţămintelor pentru viaţă.
Fiindcă, de această dată, întâlnirea dascăli-elevi nu va mai fi despre matematică, despre limba româna sau engleză, despre fizică sau chimie, sau despre oricare altă disciplină din programa şcolară, ci va fi despre „punţile” clădite între catedră şi bănci, între cel care dăruieşte din învăţătura sa, după priceperea şi după vocaţia de a trece dincolo de litera cărţii, şi cel care primeşte. De aceea, astăzi, elevii vor fi cei care îşi vor întreba profesorii şi le vor asculta, cu atenţie, răspunsurile, aşa cum profesorii vor vedea cum cei pe care i-au modelat cu priceperea lor pedagogică şi sufletească au scris un fel de carte a generaţiei pe care o reprezintă şi un fel de poveste despre ei înşişi, dezvăluindu-se altfel decât la o lecţie obişnuită. Un test de creativitate şi de emoţie în care fiecare elev a adus la lumină, în frământatele vremuri de astăzi, care nu ocolesc nicio generaţie, tot universul lui interior, în care mai trăiesc încă pentru ei zâne şi prinţi, cavaleri şi războinici, dar şi-au făcut loc destule temeri, visuri, candori şi, nu de puţine ori, o maturitate şi o derută venite prea devreme. Iar momentul acesta- pentru a cărei idee merită toate aprecierile cea care le-a fost mai mult decât dascăl şi dirigintă, prof.Loredana Cristina Dicu – va deveni un fel de călătorie în timp, fiindcă fiecare elev îşi va însoţi povestea redevenind – e adevărat, doar într-o fotografie şi doar pentru câteva clipe – cel care a fost în copilărie şi acum patru ani, iar apoi transformându-se – aşa cum e posibil în orice poveste – în cel de-acum. Astfel încât să poată face cu toţii şi o călătorie în … viitor, aşezând într-o punguţă a dorinţelor, înscris pe un colţ de hârtie, visul pe care şi-l doresc împlinit. Iar la revederea de peste zece ani, povestea îşi va adăuga o nouă filă…
Fotografia de grup din Albumul de absolvire, eşarfa liliachie pe care îşi vor înscrie astăzi gândurile, sigiliul aplicat pe cutia în care se va păstra „secretul” visurilor vor rămâne, la sfârşitul acestei zile de 8 iunie 2018, pentru elevii clasei a VIII-a E de la Colegiul Naţional „Mihai Viteazul „Ploieşti, mărturiile unor momente speciale. De mâine dimineaţă, pentru o vreme, vor lăsa loc emoţiei copleşitoare a examenelor Evaluării Naţionale pe care absolvenţii de gimanziu vor începe să le susţină chiar de luni. Apoi, admiterii la liceu. Un capitol de viaţă se închide pentru a se redeschide către altele. Şi pentru absolvenţii de acum, şi pentru cea care le-a fost dirigintă, şi pentru părinţi, patru ani rămân în urmă, dar viaţa curge, ca un zbor, înainte. Şi le dorim să curgă cât mai luminos şi cât mai înalt !
