Sfântul Proroc Iezechiel a fost fiul lui Buzi, un preot din cetatea Săriră. Iezechiel a fost luat în captivitate babilonică în vremea lui Nabucodonosor. A fost contemporan cu prorocul Ieremia. Însă, Iezechiel prorocea şi învaţă poporul evreu luat rob în Babilon, spre deosebire de Ieremia care învăţa poporul şi prorocea la Ierusalim. În Babilon, lui Iezechiel i se fac diverse descoperiri. La râul Chebar, Iezechiel a văzut cerurile deschizându-se un nor mare şi un val de foc, care răspândea în toate părţile raze strălucitoare; iar în mijlocul focului strălucea ca un metal în văpaie. Şi în mijloc am văzut ceva ca patru fiare, a căror înfăţişare semăna cu chipul omenesc. […] Toate patru aveau câte o fată de om înainte, toate patru aveau câte o faţă de leu la dreapta, toate patru aveau câte o faţă de bou la stânga şi toate patru mai aveau şi câte o faţă de vultur la spate (Iezechiel 1: 4-5, 10). Faţa de om arăta pe Hristos întrupat în chip de om; faţă de leu arăta dumnezeirea Lui; faţa de bou arăta jertfa Lui, iar faţa de vultur arăta Învierea şi Înălţarea Lui. Într-o altă vedenie, Sfântul Proroc Iezechiel a văzut învierea morţilor. Prorocul a văzut o vale plină de oase uscate şi moarte, asupra cărora, pogorând Duhul lui Dumnezeu, ele s-au trezit la viaţă şi s-au ridicat pe picioarele lor. El a mai văzut în duh şi cumplita distrugere a Ierusalimului, când mânia lui Dumnezeu i-a ucis pe toţi, în afară de aceia însemnaţi cu litera grecească Tau, care corespunde literei noastre T, şi care simbolizează Crucea.
