Cercetătorii de la Universitatea Iowa au identificat un marker, situat la nivelul creierului, care este asociat cu agresivitatea copiilor mici. Cercetătorii au examinat copii care aveau între doi ani şi jumătate şi trei ani şi jumătate şi au măsurat intensitatea aşa numitelor ”valuri ale creierului P3”, în momentul în care se confruntau cu o schimbare a situaţiei. Cu cât aceste unde cerebrale P3 au o intensitate mai mică, cu atât copilul devine mai agresiv, conform eurekalert.org, preluat de MedLive.ro.
De multe ori copiii se tachinează unul pe celălalt. Totuşi, deşi un copil o poate vedea că pe o joacă, alt copil vede acest lucru drept un gest ostil şi răspunde agresiv. Astfel de lucruri se întâmplă frecvent între copii, dar încă nu se ştie de ce unii nu răspund la provocare, iar alţii devin agresivi. Rezultatele studiului ar putea ajuta la identificarea, la o vârstă fragedă, predispoziţiei către un comportament agresiv şi ar putea contribui la stoparea acestor impulsuri înainte de adolescentă, când agresivitatea este mult mai dificil de tratat.
”Există tot felul de indicii sociale, precum expresia facială, tonul vocii, limbajul corpului, postura corpului, gesturile şi proximitatea, iar atunci când copiii nu reuşesc să le observe şi să le interpreteze, pot deveni ostili. În plus, cei mici răspund în moduri diferite, chiar dacă factorul e acelaşi”, explica Isaac Petersen, autorul studiului şi profesor de psihologie.
Valul P3 face parte dintr-o serie de unde generate în creier în momentul în care o persoană evaluează şi răspunde la o schimbare a mediului, cum ar fi într-o interacţiune socială. Cercetările anterioare, în special cele care au inclus adulţi, au indicat că persoanele care au valori scăzute ale valurilor P3, când se confruntă cu o schimbare, devin mai agresive. Drept urmare, specialiştii sugerează că P3 este un indicator cheie al agresiunii, dar şi că ar avea legătură cu depresia şi cu schizofrenia.
Cercetătorii au recrutat 153 de copii, care au participat la sesiuni individuale. Copiilor li s-a montat pe cap o cască cu senzori, care măsoară activitatea creierului, în timp ce au fost puşi să asculte un flux constant de sunete. În timp ce copiii se uitau la desene animate fără sonor, tonurile de pe fundal au început să se schimbe. Specialiştii au măsurat undele P3 care îşi modificau activitatea în funcţie de fiecare schimbare a sunetelor.
Aceste schimbări ale tonurilor sunt similare cu schimbările dintr-o interacţiune socială, în care creierul, fie conştient sau inconştient, reacţionează la schimbare. Copiii ale căror unde P3 nu au atins un nivel înalt, au fost evaluaţi de către părinţi ca fiind agresivi. Rezultatele s-au aplicat în acelaşi mod şi pentru fete şi pentru băieţi.
”Copiii care nu ating un nivel înalt al undelor P3 nu sunt la fel de capabili să detecteze schimbările din mediul înconjurător, astfel că devin confuzi şi interpretează schimbările ca fiind ostile şi reacţionează agresiv” spune Petersen.
Cercetătorii au examinat aceeaşi participanţi la 30,36 şi 42 de luni pentru a-şi urmări ipoteză.
”Acest marker nu a fost studiat la scară largă, dar ar putea fi un instrument pe care îl vom utiliza în viitor pentru a descoperi predispoziţia către agresivitate. Intervenţiile timpurii sunt mai importante în tratarea agresivităţii. În adolescenţă, comportamentul este deja mult mai stabil şi mai greu de modificat”, concluzioneza Petersen.
Studiul a fost publicat în ”Journal of Child Psychology and Psychiatry”, iar copiii au fost testaţi la Universitatea Bloomington, Indiana.
