La aproximativ fiecare cinci secunde închidem ochii şi clipim, pentru a-i umezi. În acel moment, lumina nu ajunge la reţină, dar nu este nici întuneric şi continuăm să vedem o imagine stabilă a mediului în care suntem. Acest fenomen demonstrează că, de fapt, creierul poate să îşi amintească percepţiile pe care tocmai le-am avut, conform sciencedaily.com, preluat de MedLive.ro. Caspar Schwiedrzik şi Sandrin Sudmann, cercetători neurologi la ”German Primate Center” şi la ”University Medical Center Gottingen”, în colaborare cu colegii din Statele Unite ale Americii, au făcut studii pe pacienţii diagnosticaţi cu epilepsie pentru a determina unde se află această amintire în creier şi cum funcţionează. Astfel, au identificat o zonă a creierului care joacă un rol foarte important în memoria perceptuală.
Chiar dacă ne mişcăm constant capul şi ochii, încă vedem lumea noastră ca un întreg stabil, unificat. Prin urmare, este posibil ca astfel creierul să păstreze informaţiile vizuale pentru o perioadă scurtă de timp, iar apoi să lege imaginile pentru a construi o altă imagine concludentă, fără întreruperi. Caspar Schwiedrzik şi echipa de neurologi susţin că o anumită regiune a creierului, cunoscută sub numele de cortex prefrontal medial, joacă un rol important în memoria pe termen scurt.
La Universitatea din New York, specialiştii au studiat această regiune a creierului la pacienţii diagnosticaţi cu epilepsie. Pentru a fi trataţi, le-au fost introduşi temporar electrozi în creier. Participanţilor li s-a arătat o structură punctată pe un ecran şi li s-a cerut să indice direcţia în care punctele sunt orientate, adică orizontal sau vertical. Mai apoi, li s-a arătat altă structură punctată şi li s-a cerut, din nou, să indice orientarea punctelor. Dacă ambele răspunsuri sunt identice, oamenii de ştiinţă sugerează că participanţii au folosit informaţia din prima rundă pentru a stabili percepţia din runda a doua. În timp ce participanţii făceau sarcina, li s-a înregistrat activitatea neuronală din cortexul prefrontal.
”Prin studiul nostru, am demonstrat că cortexul prefrontal prelucrează informaţiile vizuale actuale cu cele obţinute anterior, iar astfel ne permite să percepem lumea cu mai multă stabilitate, chiar şi în timp ce închidem ochii ca să clipim. Acest lucru nu este valabil doar pentru clipit, ci şi pentru funcţii cognitive superioare.
De exemplu, când vedem o expresie facială, această informaţie va influenţa percepţia asupra următoarei expresii faciale pe care o vom vedea”, susţine Caspar Schwiedrzik. ”Am reuşit să demonstrăm că cortexul prefrontal joacă un rol important în percepţie şi în alte comportamente, dependente de context. Mai departe, ne dorim să investigăm rolul pe care încrederea în propria percepţie îl joacă în memoria perceptuală”, încheie Caspar Schwiedrzik.
