Greutatea corporală scăzută persistentă a copiilor mici ar putea, conform datelor unui nou studiu, creşte riscul apariţiei anorexiei nervoase. De asemenea, o greutate prea mare nu este indicată, fiind crescut riscul altor tulburări de alimentaţie, precum bulimia nervoasă, mâncatul compulsiv şi comportamentele de purjare (inducerea vărsăturilor sau folosirea în exces a laxativelor diuretice), potrivit eurekalert.org, preluată de MedLive.ro.
Indicele scăzut al masei corporale la copii, începând cu vârsta de doi ani pentru băieţi şi de patru ani pentru fete, poate reprezenta un factor de risc pentru dezvoltarea anorexiei nervoase la adolescenţă.Studiul a fost publicat în ”Journal of the American Academy of Child and Adolescent Psychiatry” şi s-a bazat pe analiza datelor a 1.502 de persoane care au participat la o cercetare anterioară din Regatul Unit.
”Până în momentul actual, au existat foarte puţine informaţii care să ne ajute să identificăm copiii care ar putea avea un risc crescut de tulburări de alimentaţie în adolescenţă. Creşterea copiilor a fost monitorizată în timp, iar astfel am putut să concepem un profil de avertizare timpurie care să semnalizeze copiii cu risc”, explica Zeynep Yilmaz, autorul principal al studiului.
Acest lucru ar însemna că pediatrii să fie atenţi la fiecare modificare a greutăţii copiilor. Totuşi, ar fi unica modalitate prin care s-ar putea depista din timp semne ale anorexiei nervoase. Acelaşi lucru este valabil şi pentru cei care au o greutate prea mare, singura diferenţă fiind că ei sunt predispuşi către alte tulburări de alimentaţie, cum ar fi bulimia nervoasă, mâncatul compulsiv şi comportamentele de purjare.
Deşi tulburările de alimentaţie sunt de natură psihiatrică, specialiştii evidenţiază necesitatea de a lua în considerare şi factorii de risc metabolic, alături de componentele psihologice, socio-culturale şi de mediu.
Diferenţele în greutatea corporală a copiilor care au dezvoltat tulburări de alimentaţie în adolescenţă au început să apară la o vârstă foarte fragedă, prea devreme ca să fie cauzate de presiuni sociale sau de diete. O explicaţie ar fi ca factorii metabolici care stau la bază, care sunt influenţaţi de genetică, ar putea cauza această predispoziţie.
”Rezultatele noastre demonstrează că sunt mai mulţi factori care cauzează tulburările de alimentaţie. Este necesară dezvoltarea unor instrumente de detectare timpurie care să devină parte a controalelor de rutină făcute de pediatri. Cu cât problema este identificată mai devreme, cu atât mai repede poate fi gestionată cu ajutorul familiei”, concluzionează Nadia Micali, de la Universitatea din Geneva.
