Oamenii de ştiinţă au crezut, până acum, că neuronii şi celulele inimii sunt cele mai vechi din organism. Acum, specialiştii de la Institutul Salk au descoperit că ficatul, pancreasul şi creierul conţin populaţii de celule şi de proteine cu o durată de viaţă extrem de lungă, potrivit www.eurekalert.org, preluat de MedLive.ro.
Constatările au fost publicate în revista ”Cell Metabolism”. Metodele ar putea fi aplicate pentru aproape orice ţesut din organism pentru a află informaţii valoroase despre funcţia celulelor care nu se divid şi despre modul în care celulele îşi pierd controlul asupra calității și integrității proteinelor și structurilor celulare importante în timpul îmbătrânirii.
”Am fost surprinși să găsim structuri celulare care sunt la fel de vechi ca și organismul în care locuiesc. Acest lucru sugerează o mai mare complexitate celulară decât ne-am imaginat anterior și are implicații intrigante pentru modul în care ne gândim la îmbătrânirea organelor, cum ar fi creierul, inima și pancreasul”, spune Martin Hetzer, autorul principal al studiului.
Majoritatea neuronilor din creier nu se divid în timpul maturității, deci au o durată lungă de viață și au un declin pe măsură ce înaintăm în vârstă. Cu toate acestea, din cauza limitărilor tehnice, durata de viață a celulelor din afară creierului a fost dificil de determinat.
”Biologii s-au întrebat mereu cât de vechi sunt celulele dintr-un organism. Se credea că doar neuronii sunt vechi, în timp ce alte celule ale corpului sunt relativ tinere și se regenerează pe tot parcursul vieții. Ne-am propus să aflăm dacă se găsesc și în alte organe celule similare cu neuronii”, explică Rafael Arrojo e Drigo.
Cercetătorii știau că majoritatea neuronilor nu se înlocuiesc în timpul vieții, iar din acest motiv i-au folosit drept vârstă de baza, pentru a-i compară cu alte celule care nu se divid. Echipa a combinat etichetarea izotopilor electronici cu o metodă hibridă de imagistică pentru a vizualiza și cuantifica vârstă celulelor și a proteinelor din creier, pancreas și ficat în cazul șoarecilor.
Prima dată a fost determinată vârstă neuronilor, care sunt la fel de vechi precum organismul. În mod surprinzător, în aceeași situație sunt și celulele care aliniază vasele de sânge, numite celule endoteliale.
Pancreasul, organul responsabil de menținerea nivelului de zahăr din sânge și de secreția enzimelor digestive, a avut celule de vârste diferite. O mică parte, cunoscută sub numele de insulele din Langerhans, a fost un puzzle de celule noi și vechi conectate. Unele celule beta, care eliberează insulină, s-au regenerat pe toată durata vieții, fiind relativ tinere, în timp ce altele nu s-au divizat și au fost similare cu neuronii. Cu toate acestea, un alt tip de celulă, delta, nu s-a divizat deloc. Pancreasul a fost un exemplu remarcabil de celule identice, care se disting prin durata vieții lor.Cu toate că ficatul are capacitatea de a se regenera în timpul maturității, marea majoritate a celulelor hepatice ale șoarecilor au fost la fel de vechi că și animalul.
”Datorită noilor tehnologii, suntem capabili să identificăm mai bine vârstă celulelor și complexele lor supramoleculare, lucru ce deschide cai noi spre studierea tuturor celulelor, țesuturilor și organelor atât sănătoase, cât și bolnave”, spune Mark Ellisman, de la Școală de Medicină San Diego.
Scopul final al specialiștilor este de a folosi aceste mecanisme pentru a preveni sau pentru a întârzia declinul asociat cu vârstă al organelor.
