George Marin
Campionatul European pentru echipe de tineret s-a încheiat cu victoria Spaniei. După cum a decurs jocul, cu greu se poate găsi cineva care să poată contesta cu argumente solide victoria Spaniei. Poate doar italienii să se gândească la faptul că ei i-au învins pe spanioli în partida din grupă.
– SPANIA – GERMANIA, 2-1, este un rezultat în conformitate cu evoluțiile celor două echipe, care nu au avut prea multe alte ocazii de gol. A fost o finală săracă din acest punct de vedere. Și fără prea mult spectacol.
Spania a deschis scorul repede, ca în mai sus pomenitul meci cu Italia, și întrebarea era dacă avea să se întâmple ceea ce s-a întâmplat și atunci: egalare și răsturnare de scor. Nu a fost așa, germanii reușind doar o relativă presiune asupra terenului advers.
Golul marcat de Fabian Ruiz mi-a confirmat supoziția personală dinaintea meciului, cum că voi vedea o luptă între fantezie spaniolă și rigurozitate germană. Devierea surprinzătoare a lui Oyarzabal către Fabian Ruiz i-a ridicat lui Baumgardtl – omul cu penaltiul din meciul cu noi – întrebarea de ce spaniolul nu pasează înapoi, precum sunt canoanele fotbalului pe care îl știe el. Ruiz, odată aflat cu mingea la picior, l-a lăsat pe neamț să se mire și s-a dus glonț spre poarta adversă. Șutul a fost savuros. Nübel nu a avut ce face.
Nici ceilalți nemți nu au avut ce face la țesăturile de pase ale spaniolilor, care au cam „pitit” mingea. Driblingurile spaniolilor s-au terminat de multe ori cu faulturi ale adversarilor. Pentru că nu a înțeles un dribling care l-a lăsat mut, Amiri (e neamț, nu uitați!) l-a doborât pe Fabian Ruiz, iar Dani Ceballos a învârtit trei nemți până unul nu a mai rezistat afrontului și l-a faultat astfel încât arbitrul sârb Jovanovič a trebuit să calmeze spiritele. După pauză, Roca a driblat fără frică doi adversari în apropierea careului său. Apropo, nu îmi amintesc să fi văzut un dribling al germanilor în tot meciul. Mai mult, ajuns cu balonul în partea dreaptă, Klostermann a centrat înapoi fără să privească doar pentru că știa că acolo trebuia să fie cineva de-al lui. N-a fost acolo! Era în centrul careului.
Al doilea gol spaniol, marcat de Olmo în minutul 69, printr-o „scăriță”, s-a ivit din respingerea lui Nübel la șutul aceluiași Fabian Ruiz, dar putea să se ivească și cu ceva secunde mai înainte, însă Ceballos ne-a arătat, în două rânduri, că nu poate folosi piciorul stâng pentru șut.
La 0-2, germanii au început să se apropie mai mult de careul spaniol, însă rezultatul nu s-a modificat. Cum prind mingea, spaniolii țin de posesie – poate așa am fi făcut și noi în semifinală dacă ne-am fi distanțat la două goluri – și amenință poarta.
O combinație în trei, Soler – Mayoral – Olmo, a învârtit cinci nemți pe toate părțile, la vreo 12-13 metri de poartă, și s-a încheiat cu un șut în bara transversală.
După prima mare ocazie a germanilor, ivită abia în minutul 83, și nefructificată de Nmecha pentru că nu are nici măcar un dram de fantezie, Amiri, amicul care ne-a dat două goluri, înscrie mulțumită devierii căpitanului Vallejo.
Abia atunci s-a văzut o accelerare mai consistentă în jocul germanilor. Însă a fost cam târziu, era deja minutul 88.
O situație amar comică s-a desfășurat la festivitatea de premiere. Fabian Ruiz a fost desemnat jucătorul turneului și a fost poftit pe podiumul de premiere lângă cinci costume scrobite, oficiale, model UEFA. Ruiz s-a întors de pe podium așa cum s-a dus, cu mâna goală și doar cu aplauzele în cârcă, reluându-și locul în culoarul creat de spanioli pentru trecerea arbitrilor și a perdanților din finală către podiumul de premiere.
Sub tirul glumelor coechipierilor, din capătul celălalt al șirului a venit Fornals, care, spre hazul tuturor, l-a premiat pe Ruiz cu … un bidon cu apă. Cu siguranță, un bidon aprobat de UEFA.
