Nicoleta Dumitrescu
Pe principiul nu iese fum fără foc, era de aşteptat ca mai ales în politică situaţiile tensionate să ia amploare, mizele fiind destul de multe. De altfel, după alegerile europarlamentare, nu e partid în care, fie că a trecut sau nu pragul electoral ori a câştigat mai multe sau mai puţine voturi, să nu existe şi tensiuni, toate având acelaşi numitor comun: funcţiile. Pentru că, dincolo de toate, în CV, se ştie, cel mai mult cântăresc funcţiile, iar când acestea au legătură mai ales cu politica atunci şi avantajul este considerat mult mai mare.
Aşa se face că în aceste zile se simte un amestes de agitaţie, transpiraţie, nervi şi năduf inclusiv în partidele de la putere, cea mai mare zaveră, după cum s-a văzut inclusiv ieri, fiind în curtea social-democraţilor. Iar linia trasată, după cum se vede, de către noul lider al PSD, nu este pe placul tuturor, aşa cum era de altfel şi de aşteptat, în condiţiile în care, firesc, mai sunt destui cei care îi duc dorul, la propriu, fostului lider. Astfel, remanierea – prima mutare a premierului de când a fost aleasă în funcţie ca preşedinte de partid – nu a fost pe placul tuturor acelora ale căror nume se auzise, încă de săptămămâna trecută, că au fost puse pe făraş, Carmen Dan, înainte de mult aşteptatul Comitet Executiv al PSD, anunţând, din proprie iniţiativă, că renunţă la conducerea Ministerului de Interne. Cu destule critici la activ, mai mult sau mai puţin voalate, inclusiv din partea unora dintre foştii sau actualii colegi de partid, orgolioasă, aceasta a ţinută să arate că ştie când să facă sau nu un pas în faţă, dar mai ales în spate, declarând, după ce şi-a anunţat demisia, că respectă deciziile politice, în condiţiile în care a înţeles că în discuţiile despre remaniere nu intră în calcul niciun criteriu de performanţă…
Dar, cum s-a anunţat nu unul, ci mai multe valuri de remanieri, este de aşteptat ca nervii şi năduful social-democraţilor să persiste, mai ales că un alt măr al discordiei este identificarea prezidenţiabilului. Iar disputele, în acest ultim caz, se anunţă şi mai aprige, în contextul în care deja s-au format diverse tabere, totul plecând de la faptul că, la vârful partidului, înainte de lupta pentru Cotroceni, s-a acceptat, deja, eşecul!
Asta în contextul în care liderul ALDE nu mai ştie ce strategii să aplice pentru a-i determina pe social-democraţi să accepte varianta cu candidat comun la prezidenţiale, acesta neacceptând, sub niciun chip, să renunţe la ideea de a-şi vedea numele trecut pe buletinul de vot la alegerile pentru Cotroceni.
Iar ca să fie tabloul şi mai complet, din joben – cu ajutorul unora care au sau au avut legătură cu PSD – este scos, ca posibil candidat la prezidenţiale, şi numele Gabrielei Firea, semn că, atunci când doi se ceartă, cel de-al treilea este posibil să câştige, fiind de văzut şi despre ce câştig ar putea fi vorba. După cum decurg disputele, este posibil ca şi mulţi viteji să se arate, impresia fiind că deşi sunt deja zeci de ani de când se tot organizează alegeri, unii dintre politicieni se comportă ca şi când iarna ar ninge pentru prima oară şi sunt prinşi …pe picior greşit!
