Sfânta Marina s-a născut din părinţi păgâni, în Antiohia Pisidiei şi a primit învăţătura despre Hristos la vârsta de doisprezece ani. După moartea mamei sale, tatal său nu a mai considerat-o fiica sa şi a început să o urască pentru credinţa ei în Hristos. Într-o zi, a plecat cu oile tatălui său la câmp. Aici s-a întâlnit cu eparhul Olimvrie, un mare prigonitor al creştinilor. Acesta, rănit de frumuseţea ei, s-a hotărât să o ia de soţie. Însă, când a aflat că este creştină a cerut să fie luată şi dusă în cetate spre a fi chinuită. A refuzat să aducă jerfă idolilor, motiv pentru care a fost bătută din cap până în picioare şi aruncată în temniţă. Aici, sub chipul unui şarpe, diavolul s-a încolăcit în jurul capului ei ca să o omoare. Când Marina s-a însemnat cu semnul Sfintei Cruci, şarpele a crăpat, iar ea a fost înconjurată de o lumină cerească. În temniţă a văzut o cruce mare strălucind cu lumină negrăită, iar deasupra crucii vedea o porumbiţă albă ca zăpada, care grăia: „Bucură-te, Marino, porumbiţă cuvântătoare a lui Hristos, fiică a Sionului celui de sus, căci iată ziua bucuriei tale s-a apropiat!”.
În acel moment, Sfânta Marina s-a vindecat de toate rănile ei. În următoarea zi a fost aruncată în foc şi în apă, dar le-a îndurat pe toate ca şi când ar fi fost în trup străin. După aceste pedepse a fost condamnată la moarte prin decapitare. Sfânta Marina a trecut la cele veşnice la vârsta de 15 ani, în anul 270.
