Lucian Avramescu
Zilele acestea am tot scris acid împotriva celor doi candidaţi la președinţie, calificaţi în turul doi. Am criticat refuzul lui Iohannis de a participa la o confruntare directă cu Dăncilă și am criticat-o pe Dăncilă pentru mândria cu care strigă pe toate uliţele presei că-l rupe în bucăţi pe neamţ dacă-l prinde la o dezbatere, fiindcă mintea ei zburdă ca o căprioară pe pajiștile elocinţei politice.
Klaus Iohannis a reparat miercuri seara și a recuperat ceea ce era pe cale să piardă. A răsturnat legenda că e mut și că alţii îi scriu răspunsurile. Nu m-a dat peste cap, dar m-a lămurit că e un președinte legitim al ţării mele.
Eu, care am ajuns un ziarist bătrân, îmi amintesc o întâmplare din viaţa mea de june ziarist. Am fost trimis de la ziarul din Vâlcea, unde lucram, să iau un interviu scriitorului Eugen Barbu, pentru un supliment literar al ziarului ”Orizont”. Am ajuns pe strada Eminescu din București, la casa lui Eugen Barbu care mă aștepta. Eram tânăr și aveam curaj. Chiar obrăzicie în faţa unui greu al literaturii, măcar prin ”Groapa”, o capodoperă. Eu întrebam, iar scriitorul, așezat la biroul lui, îmi răspundea amabil și cu o cursivitate a ideilor care m-a impresionat.
Eugen Barbu era acuzat atunci că a plagiat capitole din ultima lui carte. E adevărat, l-am întrebat eu, că vă scriu alţii cărţile? Eram în casa lui și putea să mă arunce pe geam. Da, mi-a răspuns ironic, zâmbind. Acum când dumneavoastră îmi puneţi întrebări, am doi roboţei de la Electronica sub birou, care-mi suflă răspunsurile.
Așa am fost surprins când Iohannis, suspectat, inclusiv de mine, că nu știe decât să citească texte scrise de alţii, a răspuns, arătându-și urechile fără căști, că nu are microfoane care să-i sufle răspunsurile, fiind singur cu scăfârlia lui personală în faţa ziariștilor.
Vorbind, inclusiv cu Dăncilă, trecând peste orgolii, direct, eu cred că va câștiga detașat turul doi. Treaba lui.
Miercuri seara, Iohannis a stricat reţeta prin care madam Dăncilă credea că l-a omorât.
Cred că Viorica Dăncilă – care a citit un text pe care i l-a scris pe genunchi un fost coleg al meu din presa pre-decembristă – trebuie să renunţe la provocarea luptei directe, minte la minte,
inteligenţă la inteligenţă. Prea ţipă: să vină să se bată cu mine că-l rup! Cam prea ţăţesc orgoliul ei, iar reţeta că neamţul se scapă în nădragi
numai la gândul că va sta faţă în faţă cu ea s-a dezumflat.
Nu cred că-i ”proastă”, cum zice soţul Liei Olguţa, băiat brunet din Bănie, colegul ei de partid, dar nici nu trebuie proclamată un fel de geniu naţional cu fustă, că ne ironizează curcile. Poza asta de Ecaterina Todoroiu s-a stricat, iar PSD trebuie să inventeze altceva dacă vrea să-i jumule urechile – fără căști –
ale neamţului.
