Nicoleta Dumitrescu
Marţi, în timp ce nu doar ţara ci inclusiv imaginea televizoarelor era împărţită în două pentru a difuza imagini în acelaşi timp de la dezbaterile, organizate separat, ale celor doi candidaţi rămaşi în cursă pentru turul doi al alegerilor prezidenţiale, în Franţa, instanţele de judecată au dat un verdict care arată la ce nivel au ajuns democraţia şi… libertatea de exprimare. Judecătorii le-au dat dreptul raţelor dintr-o mică fermă a unei franţuzoiace să măcăne în continuare, fiind respinsă astfel plângerea unor vecini nemulţumiţi de zgomotul produs de păsări.
Această dispută, tranşată la tribunal, este cea mai recentă dintr-o serie de cazuri aduse în faţa judecătorilor din Franţa, reieşite în urma conflictelor dintre locuitori şi diverşi orăşeni care şi-au cumpărat case în mediul rural, însă nu sunt pregătiţi să facă faţă realităţilor din acest mediu. Asta după ce, tot în această ţară, un tribunal a dispus că un cocoş – pe nume Maurice – îşi poate continua cântecele din zori, în pofida nemulţumirii vecinilor mutaţi de la oraş, un caz ce a provocat dezbateri aprinse şi a declanşat acţiuni de susţinere chiar şi din Statele Unite!
Ce legătură ar putea avea raţele şi cocoşul Maurice din Franţa cu România? Au! Dând la o parte ziua de marţi – cea care a înregistrat în România premiera-premierelor, în condiţiile în care a aşezat în istoria recentă a ţării prima campanie pentru alegerile prezidenţiale fără nicio confruntare între cei care-şi doresc Cotrocenii, mai ales în turul al doilea, şi despre care va mai curge destulă cerneală de-acum încolo, are legătură cu politicienii. Cu politicienii, în general, pentru că, după ce primesc votul de la cetăţeni, ulterior, îşi dau aere de orăşeni!
În ce fel? Aerele de orăşeni get-beget sunt scoase în evidenţă – uneori chiar voit –
atunci când membrilor unui partid ajuns la putere – în mod special acelora instalaţi pe anumite funcţii – le… miroase în jur. Şi atunci respectivii se pun pe făcut, evident, curăţenie, ca de fiecare dată formula fiind “pleacă ai lor ca să vină ai noştri!”. Pe de altă parte, cu nasul pe sus, nu neapărat din cauza unor mirosuri, ci mai degrabă din trufie, politicienii încearcă să-şi arate superioritatea inclusiv prin ton şi vocabular, de notorietate fiind şi acum o fostă deputată care s-a remarcat nu prin activitate, ci prin celebra sa frază, transmisă colegilor din opoziţie: ”Ciocu’ mic la ei, nu la noi, că acu’ suntem noi la putere!”.
Ei bine, cu “ciocu’ mic, suntem noi la putere!”, multe uşi s-au închis şi s-au deschis în ultimii ani, s-au dat dispoziţii peste dispoziţii, s-au făcut modificări peste modificări nu doar în legislaţie, ci oriunde acolo unde, punându-şi piciorul, cei veniţi “de la oraş” au considerat că nu le prieşte, că nu este de nasul lor, iar toată lumea trebuie să li se conformeze! Asta în ciuda faptului că, atunci când este campanie electorală, candidaţii susţin că după numărarea voturilor şi declararea câştigătorilor nu vor încălca niciodată niciun principiu, mai presus de lege nefiind nimeni, nici măcar şefii lor de partid.
Realitatea a demonstrat însă că politicienii nu pot fi crezuţi, oricât de mult s-ar strădui să facă demonstraţia că pot fi populari ori mai mult sau mai puţin şcoliţi în comparaţie cu alţii. După cum s-a confirmat, deşteptăciunea este atunci când poţi să te pui în locul celui din faţa ta, dar, mai ales, să trăieşti alături de cel lângă care ai decis, de bună voie, să-ţi duci existenţa. Or, în politica românească nu s-a văzut niciodată aşa, iar confirmarea că nu se doreşte să se înveţe din greşeli a fost tocmai această campanie electorală pentru prezidenţiale, în care, cu aere de mare orăşeean, fiecare a vorbit pe limba lui! În aceste condiţii, să ne mai mirăm de ce vremurile sunt precum oamenii, cu două feţe?!
