Biserica a rânduit ca la sinaxarul zilei de luni din Săptămâna Patimilor să se faca pomenirea lui Iosif, fiul patriarhului Iacob. Numele de Iosif înseamnă „El (Domnul) adaugă”. Acesta a fost cel de-al unsprezecelea fiu al lui Iacob şi primul al Rahilei. Sfânta Scriptură ne mărturiseste că, într-o zi, bătrânul Iacob îl trimite pe Iosif să-i aducă veşti despre fraţii lui, care erau plecaţi cu oile la câmp. Fraşii săi erau invidioşi pe acesta din momentul în care le vestise câteva vise: „Eram la câmp cu toţii şi legam snopi. Snopii mei stăteau drept, iar ai voştri se plecau spre ai mei”, „se părea că soarele, luna şi unsprezece stele se aplecau şi se închinau în faţa mea”. În urma acestor descoperiri, fraţii săi şi-au pus în gând să-l omoare.
Văzându-l de departe că vine de la casa tatălui spre ei, aceştia au zis: „Iata visătorul! Haidem să-l omorâm şi să-l aruncăm într-un puţ şi să zicem că l-a mâncat o fiară sălbatică şi vom vedea ce se va alege de visurile lui”. Însă Ruben, unul dintre fraţii sai, le-a zis: „Nu, să nu vărsaţi sânge! Aruncaţi-l mai bine în puţul acela din pustiu, dar mâinile să nu vi le puneţi pe el”. Este aruncat în puţ, însă, este scos de acolo pentru a fi vândut cu 30 de arginţi unor negustori.
Pentru a-şi acoperi fapta, fraţii să au tăat un ied, au rupt haina lui Iosif şi au înmuiat-o în sânge. Seara, ajunşi acasă, i-au arătat haina lui Iacob, spunându-i acestuia că Iosif a fost mâncat de o fiară sălbatică.
Iosif, aruncat de fraţii săi în fântană, semnifică punerea lui Hristos în mormânt. Scriptura ne atrage atenţia că fântana era lipsită de apă, semn că acel loc nu mai putea dărui şi întreţine viata. Până la Învierea lui Hristos, mormântul era chipul morţii. Nu întâmplător, cel demonizat din ţinutul Gherghesenilor, locuia în morminte, în locul în care nu mai exista relaţie, viaţa.
Şi după cum fântana în care a fost pus rămâne goală, la fel se întâmplă şi cu mormântul Domnului. Acest mormânt e o mărturie a faptului că şi mormintele noastre vor rămâne goale. Prin Învierea Domnului, mormântul nu mai este loc de veci.
