Luiza Rădulescu Pintilie
Oricât de paradoxal ar putea părea, câteodată depărtarea conjuncturală reuşeşte să-i … apropie chiar mai mult pe cei care se simt legaţi de un anume loc, de o anume împrejurare, de un crez, de o idee, de aceleaşi valori. Câte ceva din toate acestea au reuşit să transforme şi sărbătoarea Colegiului Naţional Pedagogic „Regina Maria” din Ploieşti dintr-una a sălilor de curs rămase goale din cauza pandemiei de coronavirus care a închis şcolile într-una a inimilor bătând la unison în ritmul istoriei dinspre care vine această prestigioasă instituţie de învăţământ , dar mai ales al viitorului privit cu încredere. Aşa încât dorul depăşirii unui prezent tensionat, cu încă destule incertitudini şi, cu atât mai puternic, dorul reîntoarcerii la normalitate au reunit în aceleaşi emoţionante trăiri elevi din generaţiile trecute şi cele actuale, dascăli şi părinţi. Ca urmare, chiar dacă acţiunile prin care ar fi trebuit marcată, în perioada 4-10 mai, „Ziua şcolii”, nu au mai avut drept punct central curtea şcolii, cu simbolicul şi impunătorul său castan, ori amfiteatrul, clasele şi laboratoarele, tot atâtea puncte centrale au vibrat în casele elevilor din diferite generaţii şi ale celor care şi –au ales misiunea de a le educa. Astfel, cu mijloacele tehnicilor moderne, în universul virtual, s-au întâlnit cu toţii şi au rememorat momente din istoria şcolii cărora timpul le-a dat valoarea şi certitudinea tradiţiei şi a continuităţii. Imnul şcolii care la 18 septembrie 1920 primea numele Reginei Maria şi îl păstra pentru 28 ani , iar la 1 septembrie 2019 se reîntorcea oficial sub aceeaşi regală ocrotire, a răsunat astfel cu atât mai vibrant. De asemenea, chiar dacă doar în spaţiul online, au fost răsfoite, cu mândrie, şi paginile altor momente rămase în memoria timpului şi a celor cărora, indiferent de perioadă şi indiferent de titulatură, această şcoală le-a şlefuit dăruirea şi vocaţia profesiei cu totul aparte de dascăl:la 30 august 1969 se înfiinţa Liceul Pedagogic de învăţători şi educatoare prin dispoziţia nr. 136/ 1969 a Inspectoratului Şcolar al Judeţului Prahova, care va funcţiona în localul Şcolii generale nr. 17 Ploieşti; de la 1 septembrie1974, Liceul Pedagogic are un local nou modern, situat în str. Friederich Engels, nr. 7, în prezent str. Nicolae Iorga, nr. 7, unde funcţionează şi astăzi; la 1 septembrie 2008 are loc personalizarea liceului, acesta devenind Liceul Pedagogic ,,Jean Monnet” Ploieşti, iar din 9 mai 2009 – Colegiul Naţional „Jean Monnet” Municipiul Ploieşti cu o emblemă europeană a noului destin al şcolii. Pe fila nouă a prezentului şi viitorului instituţiei scrie acum, din septembrie 2019, Colegiul Naţional Pedagogic „Regina Maria” Ploieşti , iar misiunea asumată e şi ea cât pentru toată istoria de până acum şi cea care curge mai departe:”Viitorul este un edificiu misterios pe care îl construim astăzi pentru mâine; să-l făurim deci din ceea ce avem mai bun în suflet, să-l făurim cu dragoste!”
„Pășind pe tărâmul copilăriei regale sau transpunându-se fidel în portretele reginei inimilor, elevii noștri au descoperit valori umane fundamentale, care le modelează devenirea: noblețea, eleganța, rafinamentul, loialitatea, distincții morale insuflate fiecărei generații de elevi… Cu gândul unei sărbători care ne-a umplut sufletul de bucurie, ne-a readus speranța și ne-a unit din nou, mai mult ca oricând, în marea familie a Colegiului Național Pedagogic ,,Regina Maria”, Municipiul Ploiești, aș vrea să dedic această zi a şcolii tuturor inimilor regale care au bătut astăzi la unison, dascăli, elevi, părinți deopotrivă. La mulți și binecuvântați ani Colegiului Național Pedagogic ,,Regina Maria”, Municipiul Ploiești!” stă înscris, în aceste zile, pe site-ul renumitei şcoli ploieştene, sub semnătura directorului instituţiei, prof. Lucia Ionescu.
Iar mesajul unei eleve-viitor dascăl trece dincolo de semnificaţia câtorva versuri din „Imnul şcolii „ şi devine, într-o perioadă dificilă precum cea traversată acum, un mesaj şi mai puternic pentru generaţiile actuale şi pentru cele viitoare :”De azi porţi pe frunte coroana/ Întâiului vis licean/ Şi scrii fericirea cu pana/ În ceaslovul deschis peste ani”. Aşa cum emoţia unui dascăl- prof.drd. Roxana Vişan- care ne-a vorbit, în puţine cuvinte, despre „Ziua Şcolii” ca şi cum ar fi fost o sărbătoare de familie ne reconfirmă convingerea pe care am exprimat-o nu o dată : nu zidurile fac şcolile impunătoare, ci aceia care dincolo de ele dau măreţia priceperii şi a dorinţei lor de a-şi îndruma elevii să descopere lumina cărţii.
